Depresia este o parte normală a procesului de îmbătrânire şi studiile arată că persoanele de vârsta a treia care suferă de depresie nu pot fi diagnosticate prea uşor.
Simptomele de depresie la vârstnici sunt mai puţin evidente şi de multe ori aceste persoane nu bagă de seamă că s-ar putea simţi triste.
Cine sunt eu? Care este unitatea de măsură potrivită, cum aflu răspunsul la cea mai importantă întrebarea din viaţa mea?
Se întâmplă din când în când să am privilegiul de a avea pe canapea, în faţa mea, o persoană de peste 60 de ani, un suflet care a acumulat atât de multe amintiri, unele mai mult sau mai puţin frumoase. Astfel de oameni vin să îşi descarce mintea de prea plinul emoţiilor şi gândurilor adunate în cele peste 720 de luni trăite aşa cum au ştiut ei mai bine. Şi îi întreb: "Cine eşti?”. Iar ei răspund ce au făcut, de la cea mai veche amintire din copilăria lor până în momentul prezent. Povestesc frumos, cu o detaşare pe care doar trecerea timpului o oferă. Şi la final concluzionează: "Acesta sunt eu!”.
Deci, noi suntem oare ansamblul experienţelor noastre? Dacă da, habar n-avem, de fapt. De ce spun asta? Creierul nostru păstrează în conştient doar unele amintiri, nu pe toate. Iar acele amintiri nu reprezintă evenimentele aşa cum s-au petrecut, ci amintirea amintirii pe care eu am ales să o păstrez. O complicitate extraordinară între mine şi creierul meu. Nu sunt lămurită cine luptă pentru cine. Însă, să reuşeşti să simţi primăvara de peste 60 de ori, să fii martorul principal la toate transformările prin care a trecut corpul tău, să poţi încă să mai plângi, să zâmbeşti, să te bucuri de un răsărit de soare, toate acestea mi se par a fi extraordinare!
Deci da, şi bătrânii au nevoie de terapie şi vin la psiholog. Îşi povestesc viaţa şi îşi iau forţă chiar din ea. Depresia se instalează uşor la ei, pentru că pierderile numărate sunt din ce în ce mai multe, afecţiunile somatice sunt diverse, iar singurătatea devine din ce în ce mai apăsătoare. Identificarea timpurie a simptomelor depresiei şi apelarea la ajutor specializat sunt importante pentru succesul terapiei. De multe ori, vârstnicul refuză să vorbească cu membrii familiei sau cu prietenii. Ideile de incurabilitate, de boală, de inutilitate, de vinovăţie cu privire la starea în care se află, sentimentul că la vârsta lor şi cu toate problemele lor sunt o povară greu de dus pentru copii, soţ sau soţie şi lipsa de speranţă sunt de multe ori prezente.
În cazul în care aveţi în familie o persoană cu vârsta peste 60 de ani care prezintă suspiciuni ale depresiei, explicaţi-i ce înseamnă un psiholog şi cum îl poate ajuta terapia.
