"Viaţa liberă" vă prezintă săptămânal, începând cu acest număr, o serie de articole inedite despre istoria neurochirurgiei gălăţene. Textele sunt scrise de dr. Cornel Mihalache, medic primar neurochirurg, şeful Secţiei clinice de neurochirurgie din cadrul Spitalului Judeţean Galaţi şi şef de lucrări la Facultatea de Medicină şi Farmacie din cadrul Universităţii "Dunărea de Jos" Galaţi.
Istoria neurochirurgiei gălăţene începe în 1971, din acelaşi moment în care Spitalul Judeţean Galaţi a devenit funcţional. Unitatea sanitară a fost construită odată cu celelalte spitale judeţene din ţară, pe baza reformei administrative (transformarea regiunilor în judeţe) din acei ani, care a impus şi crearea unei reţele sanitare în cadrul căreia spitalele judeţene aveau rolul de centre pilot în rezolvarea cu prioritate a urgenţelor şi a unei patologii până la un anumit grad de dificultate.
Astfel, prin alocarea bugetului unui plan cincinal, s-au construit, în acea perioadă, toate aceste spitale. Galaţiul era un puternic centru industrial, situându-se printre primele şapte oraşe mari din România. Combinatul siderurgic era una dintre cele mai mari uzine industriale din lume, având un număr foarte mare de angajaţi. Pe locul al doilea se situa unul dintre cele mai importante şantiere navale din ţară, cu o tradiţie şi activitate de peste o sută de ani. Pe lângă aceşti doi giganţi industriali, funcţionau multe alte întreprinderi, fără a mai pune la socoteală şi Portul Galaţi, în acea vreme existând şi un puternic trafic pe Dunăre.
Spitalul cu 1.500 de paturi
Industrializare masivă a municipiului Galaţi presupunea şi riscul crescut al apariţiei unor potenţiale accidente de muncă, precum şi a existenţei unor patologii medicale complexe, proprii aglomerărilor urbane. Pornind de la aceste considerente, Spitalul judeţean avea prevăzută, încă din faza de proiect, o capacitate crescută, de peste 1.500 de paturi, faţă de celelalte spitale judeţene din ţară, a căror capacitate era undeva la jumătate. De asemenea, cel mai mare spital din Galaţi avea o dotare modernă pentru acele timpuri, precum şi posibilitatea de a asigura o serie de servicii medicale mai complexe. Unic prin capacitatea crescută, dotare şi diversitatea serviciilor medicale, Spitalul Judeţean Galaţi a constituit un fel de “nava amiral” a spitalelor judeţene din Moldova şi din ţară.
