* Oana Mizil e o „bunăciune”
Unde-s vremurile când Silviu Prigoană sărea ca Batman de pe dulap în pat la Bahmuţeanca, cu… pliciul învârtoşat? Fuseră şi se duseră, şi o zice chiar Bahmu! Bine că măcar a rezolvat problema Marean Vanghelie, crai de Ferentari, cu Oana Mizil. Mă gândesc că tre’ să fie tare excitant, ptiu! pasional şi romantic, să-ţi vorbească iubitu’ direct „dupe” „almanahe” şi „goagăl”, şi să nu pricepi că este unii care nu le plac de el. Cică iubirea e surdă şi oarbă. Da’ aflu acu’ că-i şi agramată. Săraca! Una peste alta, domnii au ajuns la concluzia că Vanghelie n-o avea el nici stil, nici carte, da’ are noroc. Şi că Oana e o bunăciune! Şoşoiu-n bafta lui de crai!
* Interesul lui Brancu
De la ora 17,30 în jos, divertismentul de televizor îşi sprijină fruntea numai de sâni, popouri, iar interesul realizatorilor - oricum s-ar numi ei, Măruţi sau Gherghi - nu te-ar privi, Doamne fereşte, în ochi! Ei bine, de pe la 21 în jos, interesul coboară, coboară… era să zic până în fund la taxatoare. De trei seri încoace, Agentul VIP Cristi Brancu nu numai că a pus punctul pe i, dar l-a apucat de moţ şi nu-i mai dă drumul, feri-te-ar Sfântul! Miercuri seara, era fascinat de un dispozitiv de pus unde-i greu voinicului, pentru ca doamnele să fie sigure de fidelitatea lor. Brancu ne-a asigurat că ustensila cu pricina îi permite posesorului să facă şuşu, dar nimic mai mult! Atotcunoscătoare, madam Tatoiu i-a spus că nimic nu va opri vreodată bărbatul român să-şi înşele partenera şi că scula cu pricina nu va face altceva decât să ducă la inventarea de noi poziţii. Mda. Brancu a rămas cu gândul la bărbăţie de marţi seara de când, ca un analist politic, a întors şi răsucit pe toate părţile o pancartă pe care scria „Nu vă fie frică, Boc o are mică”. Întrebarea era lesne de ghicit: ce are Boc şi e mică? Brancu bănuia că-i vorba de limbă şi părea îngrijorat că un subaltern cu limba scurtă nu-şi poate ferici şeful. Să înţelegem că are experienţă? Pe urmă s-a legat de Gigi Becali, care şi-a implementat verbal bâta ciobănească în originile unei ziariste. Unde-i ciobanul mioritic care medita la nemurirea sufletului şi a fluieraşului? Revenind la Brancu, mai că aş pune un diagnostic. Se zice că oamenii vorbesc mai mult şi mai mult despre ceea ce le lipseşte. Trageţi singuri concluzia.
