* (poem dictat de doamna Nicoleta, pentru Ioniţă Manole, la mulţi ani!) *
Vine primăvara, vine din Bârlad,
trece azi prin gara noastră de atunci,
când floreau copacii şi mergeau cu noi,
plini de umbre calde şi de păsări lungi,
când locomotiva mare pân-la cer
fluiera aproape şi stătea încet;
fluturam batiste şi dădeam în plâns
mult, curat şi simplu pân-la Nazareth;
când toţi călătorii plini de rost şi griji
mai aveau în suflet ceva drept şi sfânt
şi plecau la vale şi plecau la deal
de când umblă trenul nostru pe pământ.
Unde o fi trenul nostru de atunci,
când era mecanic badea Făt-Frumos?…
Vine primăvara, vine din Bârlad,
vine vrăjitoare, singură, pe jos!
