„Eminescu să ne judece”/ Ziua Poetului ne uneşte sau ne dezbină?

„Eminescu să ne judece”/ Ziua Poetului ne uneşte sau ne dezbină?
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Dincolo de strângerea de inimă pe care o avem, la fiecare 15 ianuarie, din cauza vandalilor care-i smulg mâna muzei lui Eminescu, anul acesta s-a mai adăugat o umbră: evenimentele dedicate împlinirii a 164 de ani de la naşterea Poetului au fost fragmentate. Ieri dimineaţă, oficialităţile şi directorii instituţiilor de cultură au depus coroane de flori la statuia Poetului şi au rostit discursuri. După plecarea acestora, au venit copiii de la Grădiniţele "Parfumul teilor" şi "Neniţescu", scriitorii şi gălăţenii care păstrează vie amintirea Poetului. În paralel cu recitările din Parcul Central, la Bibliotecă s-au reunit, în sala "Mihai Eminescu", oameni de cultură care l-au sărbătorit pe Poet. "Eminescu este singular şi este egalul celor mai mari creatori de frumos, de când există lumea. Depinde de noi, de hărnicia cu care ne vom apropia de textele sale, pentru ca acel magnific vers, poate cel mai frumos din poezia românească, Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată, să devină sursă de speranţă cu şanse de împlinire”, a spus profesorul Theodor Parapiru.
Poate că nu contează cine, unde şi cum l-a sărbătorit ieri pe Eminescu, contează, aşa cum spunea scriitorul Corneliu Antoniu, să simţim ziua de 15 ianuarie ca fiind „o înviere a poporului român, o zi în care fiecare om vrea să ducă acasă, aprinsă, lumina culturii acestui neam”.
Eminescu e mai mult decât un nume, poet sau destin. Greu de cuprins în cuvintele pe care doar el a ştiut să le îmblânzească, e mai român decât noi toţi. E viu, dar e singur, deşi îl iubim nesfârşit. E încă nedescoperit pe deplin, după atâţia ani. Îl purtăm pretutindeni şi ne e dor de el, fie că recunoaştem sau nu. În geniul lui, nemuritor, el ne-a recunoscut de mult.

Citit 924 ori Ultima modificare Miercuri, 15 Ianuarie 2014 15:46

1 comentariu

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.