Raportează comentariu

Ma gandesc dupa ce o sa citesc cartea ,sa incep a scrie si eu una ,despre durerile otelarilor ,cu care am muncit cu care am trait si cu care am produs in 35 de ani milioane de tone de otel Carora le-am pierdut urma .In lumea larga.Si nu stiu daca mi-ar ajunge o viata sa pun in lumina ,vieti de oameni,cu dureri cu bucurii,cu frumusete,amuzament,cu haz de necaz in zilele bune si mai ales cele grele sau foarte grele care in timpul durerilor facerii si post facere erau mai dese decat cele bune .Fiindca erau o adevarata lupta .Cu otelul,cu noi insine ,cu sistemul,cu viata.