Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Da...exact aşa încep: "Dragă doamnă Doi, te anunţ că tăcerea nu mai e de aur. De multă vreme, e o tinichea coclită, un hârb, o bagatelă. Dacă tu taci din cauza prietenei tale, doamna Lui, faci o greşeală catastrofală. Mai ales că ţi-am spus de când hăul să nu pui…

Acum, la fără un sfert, se împlinesc şase luni, cinci săptămâni, patru zile, trei ore, două minute şi-o clipă de când aştept un cuvânt drept răspuns de la tine. Măcar un cuvânt, dacă mai multe nu vrei, nu poţi ori nu ştii. Şi ştii foarte bine ce au însemnat şi…

În timp ce Neculai Petrache îşi soarbe ultimul elixir mititel şi mă întreabă cum să facem şi cum să dregem pentru a scăpa de bombardierii care-şi lasă decibelii şi resturile anatomice peste tot, unde vrei şi unde nu vrei, eu îmi amintesc... (şi chiar mă condamn pentru lipsă de combativitate)...…

Sigur că da, axiologic vorbind, pasărea din "Cioara" lui Topârceanu este una completă. Chiar dacă-i banală, nu-şi poate stăpâni infatuarea. Şi, deşi orgoliu-i frizează paroxismul, n-are nici o importanţă în regimul democrat falit. Lăsată liberă în lume, înfumurarea negroidei cu pene poate deveni periculoasă. Deja-i cunoscută şi recunoscută pentru irascibilitatea…

Câţiva cioroi (şefii escadrilelor, fiindcă-s mai răi şi mai urâţi) se apropie periculos de vitrinele locaţiei unde mica mea şi mica bibicului Neculai se înmulţesc, se ciocnesc, se scad, se adună, se înţeleg!...Amicul NP îmi face semn şi-şi aduce aminte de filmul "Păsările"! Cică trebuie să luăm măsuri urgente! Cică-i…

Sigur că da!... Cu micile din ce în ce mai puţine, eu şi Neculai Petrache ne dăm cu părerea despre ciorile care tocmai diametrează seninul cerului şi vântură văzduhul pe axa Moscova - Toflea şi pe axa Paris - Cotul Pisicii. Cra/cra(ul) miilor de puncte negre cu aripi sfredeleşte atmosfera…

Mai cerem câte una mică "pe ierbar", mai ciocnim o dată... şi Neculai îşi aminteşte salcâmul de peste drum, salcâmul acela uscat, uriaş, în crengile căruia veneau şi se aşezau şi discutau şi dormeau şi se trezeau milioane şi milioane de ciori. Îşi aminteşte episodul acela tragicomic, din iarna când…

Fiecare cu mica în faţă, eu şi Neculai din ziarul de ieri discutăm despre tovarăşul Vladimir Putin şi apucăturile sale hegemonice. Amicul bea cu mâna dreaptă, că nu-i stângaci. E cam stângaci în alt sens, cauză pentru care a păţit o droaie de belele. Bea tacticos, parcă e un zeu.…

Stau cu Neculai la una mică. N-avem bani de mare. Nu stăm amândoi la una, ci fiecare stă cu mica lui. De fapt, la o privire/ scormonire atentă prin buzunare, nici de mică nu avem gologani. Dar bem "pe ierbar". Vara. Iar iarna, bem "pe insectar". Bem "pe caiet", adică.…

Cică nu-i bine să mori în vreme de iarnă, că-i tare greu şi pentru mort şi pentru cei care-l au. Acu', o fi el (mortul) ţeapăn, că de aia-i mort, da' să mergi ţeapăn de frig după el, nu-i aşa de simplu, nu-i la basca oricui. Da' cică nu-i bine…

Sigur că da! Soacră-mea s-a ţinut de cuvânt! Când a spus că nu mai poate ţine decât până joi, nu m-a păcălit! A venit joia ceea... şi, gata, a murit aşa cum a promis! Pentru ea, bag samă, moartea nu-i alternativă, nu-i opţiune şi nu-i aflare în treabă... cum, de…

Nici nu-mi vine să cred ce-mi răspunde soacră-mea! N-am mai auzit şi n-am mai văzut pe nimeni, niciodată, vorbind aşa de calm şi de liniştit, mai ales când e vorba de moarte! Eu îi spun că nu merg drumurile din cauza cestei zăpezi cât copacii, o rog să mai aştepte…