Tulburarea poate fi legată de o experienţă proprie din trecut, însă poate fi declanşată şi în contextul în care persoana în cauză a avut doar calitate de martor la un abuz sexual, viol sau relaţii abuzive ori după ce a vizionat un film, spre exemplu. Frica anormală faţă de abuzul sexual poate fi la fel de bine cauzată şi de dezinformare, îndoctrinare sau impunerea unor conduite pline de zel. Specialiștii apreciază că principalul simptom al acestei tulburări este nevoia excesivă, iraţională, de a evita contextele (situaţii, activităţi sau persoane) care sunt asociate cu declanşarea acestei frici. În situaţia în care persoana este expusă stimulului fobic, apar simptome specifice, ce pot include anxietate extremă, panică, agitaţie, dificultăţi de respiraţie sau respiraţie rapidă etc.
Fobia și manipularea părintească
În general, fobiile apar dintr-o combinaţie de evenimente externe şi predispoziţii interne, ce ţin de ereditate sau genetică, de exemplu. Un context des întâlnit în zilele noastre se referă la manipularea pe care o fac părinții în cazul copiilor în situație de divorț sau custodie. În cadrul disputelor intense, un părinte în dorinţa de răzbunare, manipulează propriul copil cu scopul de a aduce o acuzaţie falsă împotriva celuilalt părinte. „Această formă de abuz emoţional stă la baza condiţionării fobice şi are un impact profund negativ asupra dezvoltării copilului şi formării sale ca un adult adaptat şi funcţional”, sunt de părere psihologii. În funcţie de intensitatea fricii şi nivelul de invalidare a persoanei este necesară intervenţia psihoterapeutică. Fără ajutorul unui psiholog specialist, această fobie se poate agrava în timp, provocând dificultăţi în plan personal şi relaţional, sunt de părere specialiştii.
(articol realizat din surse online)
