Simion Balint, capelan, preot și prefect în timpul Revoluţiei de la 1848, s-a născut pe 10 septembrie 1810, la Copăceni, județul Cluj. A urmat cursurile Seminarului Teologic, pe care l-a absolvit în 1834. În același an a fost numit preot capelan în Roșia Montană.
A participat la Revoluția din 1848, dând dovadă de înalte calități ostășești. În vara aceluiași an, a fost arestat de autoritățile revoluționare maghiare și întemnițat la Abrud, ca agitator. A fost pus în libertate ca urmare a petiției formulate la Adunarea Națională de la Blaj. Pentru fapte de vitejie a fost decorat de împăratul din Viena și de țarul Rusiei. După revoluție, s-a retras ca preot paroh în parohia română unită din Roșia Montană, unde a rămas până la sfârșitul vieții.
A fost un mare patriot, contribuind cu sume importante de bani pentru fraţii de peste Carpaţi, în Războiul de Independenţă din 1877. Ca protopop, s-a îngrijit neîncetat de situaţia religioasă, culturală şi materială a bisericilor şi a şcolilor din protopopiatul său.
A încetat din viață pe 16 mai 1880, la Roșia Montană, județul Alba.
