Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) înainte de a o vedea cum trece "dincoace",am crezut că este pasăre dinspre nepăsare zburând,spre păsare zburând şi spre "totdeauna",din margine în margine şi din oricând în oricând,până când se sfârşeşte minciunacelui "dincolo" din închipuire, din părere şi din gând,numai şi numai din acestea toate,şi numai din iertare-n iertare şi din păcate-n păcate (!) (!) după ce am văzut-o cum trece "dincoace",n-am s ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) acum, atunci, mereu, spre nicăierea,mai mult şi mai adânc şi mai departe –unde nici moartea nu mai prinde viaţă,unde nici viaţa nu mai strigă moarte,când niciodată întră-n totdeaunaşi totdeauna intră-n niciodată,când piere când şi când se surpă unde,când tot nimicul iarăşi (nu) s-arată (!) (!) și-aici, şi-acolo, orişicând... iubireoriunde, iar, departe şi aproape –triumful destrămării înainteşi înapo ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) cică a fost o dată ca nici o datăo mirare de animal/zimbru trimis pe pământsă sfinţească pentru totdeaunaisprava deşertăciunii şi poezia morilor de vânt (!) (!) cică nu l-a trimis cel de sus ori cel de jospe aceste tărâmuri pline de dor şi de rod,şi cică-i trimisul celui ne/cunoscut şi ne/auzitşi ne/văzut şi nemuritor cu centrul peste tot (!) (!) cică acest animal se află pe cale de dispariţieşi cică nu se ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Era târziu şi toamnă când a venit Maria –o văd... (până la steauă!)... superbolă şi rece,aduce crizanteme şi caută-nspre geamuriîncetul şi-ncetarea în toi fără de lege!S-apropie de poartă şi trece prin răpciuneca pasărea-nnorată şi gata de plecare,s-apropie de mine şi nici măcar nu-ntreabăcum stau legat (aiurea!) de mâini şi de picioare!O văd foarte frumoasă în rochia aceeaţesută la războiul în/depărtăr ...

Unu spre Doi!?... Sigur că da! Mă uit în ochii păsării care mă însoţeşte pe drumul spre draga mea doamnă Doi! Mă uit exact în ochii păsării care mă însoţeşte prin aer, zburând cu spatele, să-i pot vedea ferestrele negre şi să-mi poată vedea ferestrele verzi! Mă uit şi mă văd Unu! Exact Unu! Nici mai mult, nici mai puţin! Oare din cauza/mulţumită păsării mă văd Unu? Parcă şi în ochii doamnei Doi mă vedeam Unu, atunci, când îi citeam şi-mi citea Nichita St� ...

Da, se vede satul. Satul doamnei Doi. Satul unde am fost de atâtea ori şi unde am scris şi am citit pe Aria Trupului Doi. Abia aştept să ajung şi s-o văd. Poate mă roagă s-o scriu din nou, s-o citesc din nou. Ar fi frumos, ar fi mai frumos decât atunci. Şi poate vine şi doamna Lui. Şi poate va face un efort să înţeleagă sintagmele tulburătoare ale lui Nichita. Şi cred că o să sfârâie de invidie când voi citi "Evocare" pe Doi: "Ea era frumoasă ca umbra unei idei,/ a piele ...

Şi încep să cred că motivul tăcerii tale este cu totul şi cu totul altul, iar nu prostia nevestei lui bădia Zero, ţaţa Lui. Dacă nici după misiva asta nu-mi dai nici un semn de viaţă, înseamnă că trebuie să vin pân-acolo, trebuie să văd la faţa locului dacă presupunerile mele se adeveresc şi dacă nu cumva e vorba despre o inducţie matematică, asta din urmă fiind una dintre toate calităţile tale, şi nu ale mele.Nu ştiu dacă memoria-ţi mai păstrează rugămintea t ...

Nu-mi răspunzi? Nici măcar din milă? Nici măcar din curiozitate? Nu-mi dai nici o satisfacţie? Treaba ta! Te avertizez: vin să te sfărâm! Şi pe tine, şi pe tanti Lui, hututuia lui Zero! Din cauza lor am ajuns să fiu luat drept caraghios în Bârfa celor proşti şi mulţi, cum zice Lăpuşneanul! Pentru că aceşti proşti şi mulţi nu se ocupă cu madrigale, cu ochi daţi peste cap, cu scări de mătase! Ăştia nu-s fraieri ca mine! Ăştia folosesc argumente pure şi simple, de la ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) pot crede oricând că mă duc înapoisă caut şotronul uitat în ţărână -s-apropie timpul, s-aude cum cadsecundele ultime-n zero şi-ngânăîn toiul seminţelor scâncete noişi-un alt început de plecare-nainte,extaz şi-agonie, senin şi-nnorat,cuvânt in/egal printre alte cuvinte (!) (!) acolo-s, şi singur, şi caut pe drumdesenul acela prin ţărna trecută -aud sărituri, şi găsesc doar un ciobşi-o cruce în valmă de sc ...

N-ai auzit atunci, în prima noapte de poezie, ce ţi-am adus aminte despre Tăcere? Nu despre tăcerea ta de acum, ci despre Tăcere, în general? Oare ai uitat aşa de repede că nu trebuie să urli, însă nici nu trebuie să nu scoţi şi să nu scrii nici un cuvânt? Sigur n-ai uitat că puneam rămăşag pe cine-i în stare să recite (cel mai frumos şi cel mai încet) cele mai frumoase şi răscolitoare poezii despre Tăcere şi despre Linişte!? Mai ştii, oare, că m-ai rugat să-ţi d ...