Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) nu mă aşteptam să vină, dar a venit,şi chiar a fost frumos… a fost minunat…(!)(!) uite, acum sunt exact în toiul frumuseţii,sunt şi subiect, sunt şi predicat,am deschidere şi dezlegare la toate,am chiar şi infern personal,am totul la unghia mică, am aere de mare,lumea se uită şi-mi strigă bravo! şi halal (!)(!) nu mă aşteptam să vină, dar a venit,şi chiar mâna-n cap mi-a pus Dumnezeu…(!)(!) uite, acum îmi a ...

Curajul greu de stăpânit mă ajută să rezist fricii greu de stăpânit. Şi nu am cum să nu mă-nfior când aud asemenea şoptire pogorând şi suind de peste tot şi de nicăieri. Sigur... nu ştiu a cui o fi vocea asta de flăcăiandru, amară şi ne/răbdătoare. Sigur... încerc s-o localizez... şi văd o scrisoare deschisă... o scrisoare uitată... o scrisoare pierdută (?)... o scrisoare cu cerneală neagră şi caligrafiată... cu sârg şi resemnare, parcă. Din adâncurile cestei ...

Iată, văd o vacă verde/ într-o iarbă foarte verde,şi-un viţel la fel de verde…/ şi-o femeie numai verdecum le-ndeamnă şi le paşte…/ (într-o margine de Paşte,ori de Paşti, dacă-i mai bine)…/ frunză verde mărăcine,că şi ăsta-i bun de lapte…/ iar viţelu-i bun de fapte:stă la pândă şi dă iamă/ chiar în ugerul de mamă…mamă verde, mamă verde,/ roagă-te să (n)-ai ce pierde,roagă-te de Suflet mare/ chiar în Săptămâna Mare!Iată, văd în zarea verde/ curc ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) din clipă-n clipă, trebuie să-nceapăne/aşteptata Clipă a Tăcerii:cel mai frumos şi lung şi rar spectacoldespre Sublim când Pacea Nicăieri-işi când Iubirea celui de aproapeş-a celui de departe nu-nsemneazădecât un fals în acte şi-n tandreţe,decât o Amăgire majestoasă,iar Timpul des şi mult îşi pierde rostulscrâşnind sub Veşnicia mincinoasă (!)(!) din clipă-n clipă, trebuie să-nceapăsfârşitul valmei ces ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" !era cât pe ce să se întâmple. însă nu m-a luat.ce părere de rău şi ce condamnare-n păcat.ce limpede se vede că nu am ştiut ce să fac.ce limpede se aude fluierul (resemnării) de fag.regret că nu am avut fluier de soc sau de os.regret că m-am luat la trântă cu făt-frumoscând zmeul se tăvălea de râs pe picioare de plaişi tu aşteptai până acolo. până atunci aşteptai!!cică numai fluierul de os (ori fluierul de so ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) nimica nou despre viaţă şi despre moartechiar dacă nu ştiu nimic despre amândouă (!)(!) de unde şi până unde începe să ningăexact când vreau să întreb de ce nu plouă (?)(!) de unde şi până unde începe să plouăexact când vreau să întreb de ce nu ninge (?)(!) de când şi până când sunt plin cu începuturiexact când vine sfârşitul şi mă-nvinge (?)(!) exact când am foarte mult de scris,vine şi-mi răstoar ...

Încep să mă sui pe scara care duce-n podul casei. Chiar acum încep să mă sui. Oare durează mult până ajung în pod? Până atunci şi până acolo, oare nu se termină visul? Tare mi-i teamă că se sfârşeşte! Şi, dacă se sfârşeşte, ce? Mă sui fără vis, aşa! Trebuie să am curaj! Degeaba am văzut atâtea în acest vis... dacă nu reuşesc să ajung în mijlocul susului din pod! Şi-n zadar am auzit şi am văzut cea mai frumoasă scrisoare de dragoste ne/pierdută, şi-n za ...

Da, cum mărturiseam ieri, pe partea stângă stă odaia din partea stângă! Iar nu în partea stângă a Oricui, ci în partea stângă a Singurătăţii! N-am văzut şi n-am auzit niciodată (despre) o mai adânc răscolitoare singurătate decât Singurătatea unei odăi singure! Mirosul de busuioc la icoane şi tăcerea de candelă stinsă, lumina (difuză) strecurată prin/printre perdele de geamuri legende, murmurul i/real al superstiţiilor şi foşnetul încăpăţânat al tuturor nălu ...

Da... cred că-i bine s-o aştept pe bunica... în ogradă, pe prispă, sub iederă, până se întoarce de la mama! Sub iederă, nu aiurea, prin grădină sau prin nu ştiu ce unghiuri ale bătrânei bojdeuci!... Oare de ce s-o fi dus bunica la mama? Parcă-mi pare rău că n-am stat acasă, aşa, să-mi sticlească şi mie ochii la bunătăţile aduse nepoţilor săi! Că niciodată nu vine fără niscaiva fructe, fără niscaiva chilimoaţe, fără niscaiva dulceaţă!... Cred că n-o să ste ...

Şi mai zice ţaţa Ioana lui Alexe Jingă: "Dacă vrei s-o aştepţi, poţi să intri-n ogradă şi să stai pe prispă, cuminte, sub iederă... nu să umbli aiurea prin bătătură... nu să cotrobăieşti prin firide şi prin unghere... nu să scotoceşti şi nu să te ţii de dodii şi de droanţe!... când a plecat, aşa m-a rugat să le spun celor care au de gând s-o aştepte, mai ales celor din neamul ei!... dacă nu m-asculţi, te pârăsc!... vezi, eu mă uit peste gard şi prin geamur ...