Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Doamnelor şi domnilor, luaţi loc şi staţi jos!din clipă în clipă, trebuie să apară actorii -o să fie frumos, o să fie foarte frumos,o să vedeţi cea mai scurtă piesă de teatru,cea mai tristă şi cea mai clară piesă de teatru,o să plângeţi cum n-aţi plâns niciodată,o să râdeţi cum n-aţi râs niciodată,o să aflaţi că unu supra unu egal patru supra patru!Sigur că da!... sigur că da!... iau loc şi stau jos!din cl ...

Mai cerem câte una mică "pe ierbar", mai ciocnim o dată... şi Neculai îşi aminteşte salcâmul de peste drum, salcâmul acela uscat, uriaş, în crengile căruia veneau şi se aşezau şi discutau şi dormeau şi se trezeau milioane şi milioane de ciori. Îşi aminteşte episodul acela tragicomic, din iarna când salcâmul celebru nu era tăiat... când a fost ocupat de-un desant nimicitor de ciori contemporane cu Gheorghe Basta (cică)... şi, din cauza celui mai frumos ger de pe strada ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Dacă ştii unde s-a dus Mama şi dacă ştii unde s-a dus Maria, de ce nu-mi spui? doar ştii că-ţi dau nişte dulceaţă de cireşe amare şi nişte dulceaţă de gutui cu apă rece din fântâna pe care a săpat-o bătrânul Tata într-o primăvară, când nu am mai văzut-o pe Mama şi când am văzut-o pe Maria pentru ultima oară! A săpat-o gândindu-se la Tine şi uitându-se la cerul care începuse în fântână să tremure de ...

Fiecare cu mica în faţă, eu şi Neculai din ziarul de ieri discutăm despre tovarăşul Vladimir Putin şi apucăturile sale hegemonice. Amicul bea cu mâna dreaptă, că nu-i stângaci. E cam stângaci în alt sens, cauză pentru care a păţit o droaie de belele. Bea tacticos, parcă e un zeu. Parcă bea ambrozie cu nectar. De fapt, bibicul mecanic are figură/alură de zeu. Zici că-i Adonis. În fiecare dimineaţă, lasă impresia că s-a dat jos din Olimp şi-şi poartă designul prin Ca ...

Stau cu Neculai la una mică. N-avem bani de mare. Nu stăm amândoi la una, ci fiecare stă cu mica lui. De fapt, la o privire/ scormonire atentă prin buzunare, nici de mică nu avem gologani. Dar bem "pe ierbar". Vara. Iar iarna, bem "pe insectar". Bem "pe caiet", adică. E mai simplu şi mai uşor de parat cleveteala neamurilor proaste, indiferent de gradul de rudenie, invocând aceste două metode cu iz persuasiv, didactic, pedagogic, delicat. Când aud "Unde te duci?", răspund franc, eleg ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ce somn adânc la umbra cestui/ de mult înalt cireş amar,mult mai adânc decât o groapă/ în care doarme-un felinaraprins o viaţă şi o moarte/... (adică Veşnic, nu-i aşa?)...!Ce somn înalt n-adâncul cestui/ de mult alt fel de alt ceva!Cad păsări... cad pure şi simple,/ şi linişti cad... şi le aud,şi tot mai cred c-au fost odată,/ şi tot mai cred că or mai fi,şi tot nu ştiu nimic din viaţă,/ şi nici din moarte n-o ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Aici, n-această depărtare,/ am fost (odată) împreunăşi-am căutat (fără oprire)/ cât mai târziu să dăm cel Ort -în vis, în ochi şi în pahare/ ne-am pus câte un hârb de lună,câte o zi, câte o noapte,/ câte un pic de sud la nord,câte un pic de nord la sudul/ râvnit de lumea care ştie,cum ştii (şi tu) im/pur şi simplu,/ că nordul şade lângă sud,oricând, oriunde, fără milă,/ şi-n Paradis, şi în Pustie,şi ...

Cică nu-i bine să mori în vreme de iarnă, că-i tare greu şi pentru mort şi pentru cei care-l au. Acu', o fi el (mortul) ţeapăn, că de aia-i mort, da' să mergi ţeapăn de frig după el, nu-i aşa de simplu, nu-i la basca oricui. Da' cică nu-i bine nici în vreme de primăvară să mori, că muncile dau năvală, nu te aşteaptă să te ocupi de mortăciuni şi abia apoi să ari, să cultivi, să tai via, să aia, să ailaltă. Oare-i bine să mori când e vară? Cică nici aşa nu-i ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ştii că primul sărut e o dare de seamă: ce ochi mari spre ochi mari?! şi paşi mici spre paşi mici?! fii atentă cum zvârle salcâmul din urmă lacrimi mari din flori mari... hai să-l strig! hai să-l strigi! Şi al doilea sărut e o dare de seamă: am strigat?... n-am strigat!... ai strigat?... n-ai strigat! vino azi, te conjur, să-l strigăm împreună, dinspre crengi... dinspre cuib... dinspre-adânc... dinspre-nalt! Şi al tre ...

Gabriel Gherbăluță (G.G.) a prezentat un grupaj de poeme din volumul bilingv Lo spirito del fiume - Duhul fluviului, apărut la editura Allettante Roma, cu traducerea în limba italiană de Valeriu Barbu. Poemele au fost percepute ca fiind marcate de o atmosferă tristă, nostalgică și meditativă, o atmosferă care ar sugera contopirea destinului fluviului - într-o străfulgerare temporală - cu destinul autorului, căruia viața aproape de apele Dunării i-a lăsat amprente serioase � ...