Ne-a părăsit unul dintre cei mai cunoscuţi şi talentaţi caricaturişti români: Vladimir Crivoi - Vlahy. Păcălise moartea o dată, în urmă cu nouă ani, când a primit un diagnostic sever: ciroză cu varice esofagiene. Cu un regim de viaţă strict, dar mai ales cu dorinţa de a trăi pentru fiinţele dragi – soţia, fiicele şi nepoţii săi, Vlahy a continuat să lupte cu viaţa şi cu boala în felul său: făcând haz de necaz prin grafică satirică, lucrările sale fiind o combinaţie reuşită de pamflet politic şi umor negru. Până nu de mult, când un carcinom hepatic şi splenic i-a cauzat complicaţii şi, în cele din urmă, l-a doborât.
Vladimir Crivoi s-a născut pe 13 aprilie 1952, la Galaţi. A absolvit Liceul de Muzică şi Artă Plastică din municipiul natal, în 1970. A debutat cu desene satirice în revista „Urzica”, iar pe simeze - la Tulcea, în 1980, într-o expoziţie colectivă. De-a lungul anilor, a colaborat cu caricaturi la publicaţiile: „Viaţa liberă” şi suplimentul „Buzunar”, „Imparţial”, „Gazeta Poliţiei”, „Monitorul”, „Ziua”, „Adevărul”, „Infractorul”, „Semnal SOS”, „Moftul român”, „Magazin Internaţional”, „Viaţa C.M.”, „Obiectiv” (Brăila), „Cuget Liber”, „Observator” (Constanţa), „Acum” (Tulcea). A deschis expoziţii personale la: Bucureşti, Redacţia ziarului „Infractorul” (1996); Galaţi, Cercul Militar (1998); Galaţi, Galeria „Umor la etaj”, Redacţia ziarului „Viaţa liberă” (2002, 2003, 2004, 2005, 2006 şi 2010), Tecuci (2010). A participat la expoziţii colective în ţară, la saloane şi concursuri internaţionale ale umorului grafic organizate în ţări ale Europei, Asiei şi Americii, primind şapte premii naţionale şi 11 premii, diplome şi menţiuni internaţionale. Printre acestea se numără: Premiul I, „Mărul de Aur”, Bistriţa Năsăud, 1993; Premiul III, Festivalul „Umor pe valuri”, Galaţi, 1996; Premiul II, „Viaţa liberă”, Galaţi, 1999; Premiul II, „Umor cazon”, Sibiu, 2001; Premiul „Omnia”, Baia Mare, 2004; Premiul de Excelenţă, Taejon, Coreea, 1999; Premiul de Merit, Taejon, Coreea, 2000; Premiul III, Haifa, Israel, 2003; Diploma de Merit, Novosibirsk, Rusia, 2004; Medalia de Argint, China, 2003; Premiul Special, Taejon, Coreea, 2007.
„Viaţa liberă” i-a găzduit câteva sute de desene, o parte în paginile curente, o parte în revista umoristică „Buzunar”. În ultimul timp, a colaborat cu publicaţiile Flacăra din Bucureşti.
Despre caricaturile semnate de Vlahy, Corneliu Stoica scria: „Critica sa la adresa tarelor societăţii contemporane este necruţătoare. Atent la realitatea social-politică, artistul cultivă caricatura de situaţie folosindu-se uneori de texte explicative, alteori lăsând să vorbească numai imaginile. Problemele României perioadei postdecembriste, haosul anilor de prea lungă tranziţie, corupţia, injustiţia justiţiei, drepturile omului, terorismul internaţional, lupta împotriva drogurilor şi a poluării mediului, impostura, erotismul sunt abordate în compoziţii riguros elaborate. Personajele sunt creionate printr-un desen precis, cu multe elemente de detaliu, într-o viziune vădit expresionistă. Sondajul psihologic, evidenţierea principalelor trăsături de caracter ale acestora sunt urmărite de Vladimir Crivoi cu acribia unui foarte bun cunoscător al oamenilor”.
La vernisajul expoziţiei sale deschise anul trecut la sediul „Vieţii libere”, autorul afirma: „Am tratat tema timpului, acest dar de care, de cele mai multe ori, ne batem joc”. Prin tot ce a lăsat în urmă, Vlahy a încercat să preţuiască, atât cât i-a fost dat, timpul scurt al vieţii sale. Rămas bun, Vladimir Crivoi!
