Scrisoarea domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna B

Dacă mă ascultai, nu păţeai ce-ai păţit! Dar nu, tu eşti încăpăţânată, nu ştii nici de frică, nici de ruşine, nici de hăis, nici de cea, nici de mama, nici de tata!…ce mai tura-vura, eşti teribilă, doamnă!…şi te mai şi fandoseşti, pe deasupra! te alinţi ca (virgulă, da?) cioara în laţ, te dai mare şi rotundă cu filozofia iepurelui în grădina de zarzavat!…dar nici eu nu-s ascultător! că doar mi-a zis mama: nu mai strica orzul pe gâşte când iarba-i până la genunchi!…însă eu nu şi nu! lasă, mi-am zis, că-i vine ei (ţie, adică!) aia (mintea, adică!) la cap! nu-i ăla chiar aşa de negru! nu mor caii când vor câinii!…şi tot felul de auto/încurajări din astea ancestrale şi inutile!…că doar mi-a mai zis mama: nu da fata din mână pe fata de pe gard!…(aşa este, aveam o fată în braţe şi o fată pe gard; aia din braţe dormea, că foarte frumos îi citeam "Memento mori!", iar aia de pe gard mă pândea să audă şi să vadă cum stau cu dicţia, dacă nu mă bâlbâi, dacă nu mănânc versuri, dacă nu-mi fug ochii aiurea de pe carte…şi-mi era teamă nu cumva să adoarmă şi aia de pe gard, că (virgulă, da?) cade şi se sparge, şi vine maică-sa să i-o plătesc, şi-mi face panaramă că i-am sedus-o, dar nu i-am sedus-o bine, şi mă mai ia şi mama la pălmuţe şi nuieluşe, şi mă mai dă şi domnul învăţător exemplu de model negativ în grădina şcolii!)…dar eu nici gând să urmez sfaturile mamei, am scăpat-o din vedere pe aia din braţe şi am luat-o de trup şi suflet pe aia de pe gard (pe tine, adică!)…iar acum nu ştiu ce şi cum să fac (nu vreau să scap de tine, dar cum să te ajut să ieşi din ce ai intrat? ori să intri unde/de unde n-ai ieşit?), nu am nici o idee în sensul eliberării tale din ghearele greşelii de a te fi uitat în fântână şi de a te fi văzut acolo, în tăcerea limpede a apei, ce fel şi cât şi cum de frumoasă te-a adus pe lumea asta Maria?!…Şi doar te-am avertizat când te-am luat de pe gard: te rog frumos, nu te uita în fântână! poţi să faci orice, dar să nu te uiţi în fântână! auzi?…Dacă mă ascultai, nu păţeai ce-ai păţit!…Aşa, vezi cât de greu este: "apele plâng, clar izvorând în fântâne,/ sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine!"…Apropo: roagă-l pe Ilie Moromete să taie salcâmul şi să-l pună la uscat, că trebuie să fac o vioară pentru doamna din ziarul de mâine!