Tentaţii plastice, la Galaţi: Picturi ce merită a fi văzute
Foto: Pictura „Santa Maria - Venezia”, de Nicolae Dărăscu

Tentaţii plastice, la Galaţi: Picturi ce merită a fi văzute
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Patrimoniul Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi cuprinde lucrări valoroase, semnate de nume de prim rang ale artei plastice româneşti. Criticul şi muzeograful Mariana Cocoş Tomozei ne prezintă astăzi câteva dintre acestea, invitându-vă, totodată, să le descoperiţi, alături de alte exponate interesante, în expoziţiile instituţiei.

„Expoziţia de la parterul muzeului prezintă numeroşi artişti - repere ale picturii şi sculpturii româneşti: Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Ştefan Popescu, Vasile Popescu,  Nicolae Dărăscu, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu şi mulţi alţii pe care publicul îi poate descoperi”, declară criticul.

„Santa Maria - Venezia”, de Nicolae Dărăscu

În prima sală de la parterul muzeului ne atrage atenţia  lucrarea intitulată „Santa Maria - Venezia”, a lui Nicolae Dărăscu, „pictor în tradiţia postimpresionismului, un foarte bun peisagist. Este înfăţişat aici unul dintre numeroasele monumente ale Veneţiei, Santa Maria, o biserică impunătoare, cu o arhitectură barocă, pe care pictorul o surprinde într-un peisaj foarte bine construit din punct de vedere compoziţional. În partea de sus se află zona arhitecturii care, în partea de jos, se reflectă în Canal Grande, în apele Veneţiei. Artistul reuşeşte să surprindă atât structura imaginii cât şi atmosfera, aerul care circulă şi învăluie ambianţa, dând dinamism lucrării. Fiind în tradiţia post-impresionistă, artistul este foarte atent la nuanţă, fără ca aceste nuanţe excesive  să dizolve forma, cum s-a întâmplat uneori în picturile impresioniste. O lucrare impresionantă, care evocă foarte bine peisajul veneţian”, afirmă Mariana Cocoş Tomozei.

„Balerina” lui Iosif Iser

În a doua sală a muzeului întâlnim „Balerina”, de Iosif Iser: „Unul dintre marii noştri artişti, afirmaţi la începutul secolului XX, în lucrările căruia se simte influenţa cubismului, într-o anumită măsură, dar şi a expresionismului. Lucrarea aceasta are nişte calităţi speciale: imaginile cu personaje din zona teatrului, a circului, sunt caracteristice picturii expresioniste dar şi celei din prima jumătate a sec.XX şi Iosif Iser a fost şi el interesat de astfel de imagini. Personajul ocupă toată înălţimea compoziţiei, lucrarea fiind realizată în contraste de culori complementare: accentele de roşu de la costumul balerinei, în relaţie cu fundalul  pe griuri verzui. O gamă dinamică, ce atrage privirea. Interesant, şi aici este calitatea pictorului, acest contrast nu devine violent, strident, ci totul se păstrează în zona armoniei, cu accentele de alb de la tulul balerinei. Pensulaţia, vie, construieşte figura, ne dă mişcarea personajului, dar şi efecte foarte frumoase de transparenţă”.

„Ştrengarul” de Camil Ressu

„Camil Ressu, unul dintre marii noştri pictori, care au lucrat şi după 1944, un artist care a fost şi profesor la Academia de Artă din Bucureşti, originar din Galaţi. Un foarte bun portretist, un foarte bun interpret al figurii umane, reuşeşte să redea specificul figurii pe care o reprezintă. În „Ştrengarul”, imaginea este în deplină concordanţă cu titlul: un copil într-un peisaj de ţară, într-o vestimentaţie puţin răvăşită de joc, iar pe figura copilului este acea expresie ştrengărească, ghiduşă, pe care o au când au făcut o poznă sau când pun la cale aşa ceva. Camil Ressu este un foarte bun desenator: planurile sunt bine sugerate, personajul are chiar o anumită monumentalitate, chiar dacă e vorba de un copil, pentru că el se desfăşoară pe toată înălţimea compoziţiei. Pe lângă aceste calităţi, de expresie, ale figurii, există un ritm al formelor, al liniilor, care dă o anumită armonie compoziţiei: preferinţa pentru linii curbe, în mişcarea puţin rotită a personajului şi a capului copilului. Este o lucrare într-o paletă caldă de culori, în contraste foarte bine definite. Cămaşa albă, de o anumită puritate, concentrează privirea celui care se află în faţa lucrării”.

„Portretul lui Ilarie Voronca”, de Victor Brauner

În ultima sală a expoziţiei de la parter se află lucrarea lui Victor Brauner intitulată „Portretul lui Ilarie Voronca”: „O lucrare de o factură diferită de celelalte amintite, realizată în 1925, îi aparţine unui mare pictor, afirmat în special în zona suprarealismului, chiar dacă această lucrare nu aparţine suprarealismului. Muzeul nostru îl are prezent prin acest portret al lui Ilarie Voronca, în stil cubist, realizat de artist în tinereţe. O lucrare care şi-a păstrat în timp prospeţimea coloritului, care este în concordanţă cu prospeţimea şi cu un dinamism  accentuat al formelor. Fiind o lucrare în stil cubist, este vorba despre planuri geometrice, în care este transformată, interpretată, figura poetului. Există un anumit ritm al acestor forme geometrice, care ne aminteşte într-un anumit fel şi de ritmurile de jazz, ale unei muzici noi la începutul secolului trecut. Lucrarea este interesantă atât prin modul de realizare, cât şi prin circuitul recent - a făcut parte dintr-un  proiect al Institutului Cultural Român, numit „Culorile avangardei”, expoziţie organizată de Erwin Kessler, care a circulat, din 2009, prin Lisabona, Praga şi Roma”, conchide criticul de artă.

Citit 7606 ori Ultima modificare Vineri, 20 Iulie 2012 18:06

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.