Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (V)

Scris de Joi, 18 Iulie 2013
Răspund: "nu ştiu dacă pot să trec, azi, pe la matale, dar stai un pic să-mi revin! cum, adică, m-ai auzit din ogradă? zici că vocea care se izbea de clopot este vocea mea, era vocea mea? acum, când vorbim, de ce nu se mai aude din sâmburele lumânării, de…

Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (IV)

Scris de Miercuri, 17 Iulie 2013
O lumânare aprinsă în memoria codobelcului ucis? Sigur că da! Şi un semn de cruce? Sigur că da! Şi o rugăciune? Sigur că da! De ce? Uite-aşa, să se mire proştii!... (cum zice Marin Preda, nu?)... Sigur că da!... Însă, ceva foarte ciudat se petrece după acest ritual mai mult…

Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (III)

Scris de Marți, 16 Iulie 2013
Da, renunţ la autobuzul de fără un sfert. Renunţ şi mă întorc să aprind o lumânare în memoria melcului, la biserica lui Mitică, fostul meu coleg în şcoala din Bursucani. Fiindcă în Bursucani am făcut şcoala elementară. Cătunul Zimbru nu are şcoală. Acest cătun e un fel de copie a…

Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (II)

Scris de Luni, 15 Iulie 2013
Gata, mai am câţiva metri şi intru în perimetrul staţiei de autobuz. Măresc pasul fiindcă se face timpul de sosire a fiorosului drapat/mânjit cu pozele instinctelor primare. Dar nu-mi abat atenţia de la drum, mai ales că tare a plouat şi tare risc să dau prin gropi primare pline cu…

Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (I)

Scris de Sâmbătă, 13 Iulie 2013
De regulă, sunt foarte atent pe unde calc, pe unde merg. Indiferent de loc, de mod şi de timp, indiferent de anotimp, mă uit la fiecare pas. Dar asta nu înseamnă că "stau" cu ochii pe pământ, că nu răspund la bună ziua celor din ce în ce mai puţini…

O săgeată cu pene şi o Alcătuire în direct (III)

Scris de Vineri, 12 Iulie 2013
Sigur că da! Nea Ion Croitoru (Dumbă) nu a tras niciodată cu puşca în păsări sălbatice, mai ales în păsări cântătoare. De ce-l porecleşte lumea Dumbă? Fiindcă, uneori, când mai bea câte un pahar în plus la bufet, se dă de-a tumba (dumba) pe coastele geografiei, dar puşca-i rămâne intactă,…

O săgeată cu pene şi o Alcătuire în direct (II)

Scris de Joi, 11 Iulie 2013
Oare pasărea o fi trecut dincolo de cer? Cum să rămână ouăle singure? Cum să le iau acasă? Ce-o să zică mama? Deja simt cum nuiaua de corn îmi "vine" perfect pe spinarea de făt-frumos cu mintea-n brusturi. Vai de capul creierului meu! - cum va să scrie Nichita Stănescu,…

O săgeată cu pene şi o Alcătuire în direct (I)

Scris de Miercuri, 10 Iulie 2013
Zăpodiile mi-au tulburat mereu dimensiunile copilăriei. Însă, ca zăpodia noastră dintre pădurea lui Dumbă (Ion Croitoru) din Adam şi dealul care hotărăşte cătunul Zimbru la apus, nu reuşeşti să afli niciunde, chiar dacă răscoleşti pământul în cruciş şi-n curmeziş, cum zic toate cărţile cu basme şi cum spun toţi bunicii…

Educaţia şi viitorul sumbru al patriei voastre

Scris de Marți, 09 Iulie 2013
În fiecare zi, pe aria marilor şi nenorocitelor cvartale gălăţene se consumă drame existenţiale accelerate şi scelerate până la paroxism şi infracţiune. Din toţi "demnitarii" locali, nimeni nu dă doi bani pentru liniştea publică din ce în ce mai bolnavă. În vacarmul general, fiecare face ce-i trece prin tărtăcuţă, fiindcă-i…

Maimuţa cu pedale şi mârlanul cu mustăţi (II)

Scris de Luni, 08 Iulie 2013
Aud şi nu pot să mă apăr. Nu pot să plec din raza de acţiune a canonadei celor doi săriţi. Nu pot să mă mişc, fiindcă-i aglomerat autobuzul. E clar, sunt condamnat să aud: "De ce-ai uitat factura acasă? Zi, fă, de ce-ai uitat factura acasă? Ai uitat-o? Ori n-ai…

Maimuţa cu pedale şi mârlanul cu mustăţi (I)

Scris de Sâmbătă, 06 Iulie 2013
Transportarea persoanelor în comun presupune respectarea unui minim de igienă, dar şi de atitudine civică personală şi colectivă. Adică, altfel spus, nu mă sui în autobuz cum ţopârlanul cu plămânii plini de penultimul şi de ultimul fum lung de ţigară ca să-l suflu în nasul celorlalţi. Nu mă agit şi…

Magia şi cotonoaga epitropului Batog (III)

Scris de Vineri, 05 Iulie 2013
Frumoasa înfrigurată are sânge puţin, din ce în ce mai puţin. Altfel, nu-mi pot explica de ce-i rece, mai ales la periferia constituţiei sale eratoforme, greu de pătruns şi de învins. După priceperea mea în circulaţia sangvină prin republici, prin monarhii, dar şi prin palate regale, apreciez că această fiinţă…

Magia şi cotonoaga epitropului Batog (II)

Scris de Joi, 04 Iulie 2013
Sigur că da! E fără un sfert, în ziua aceea!... Mă aflu cu epitropul de mai sus şi de mai jos într-o stare de graţie, de meditaţie ascendentă (el) şi descendentă (eu)... Şi cum stăm noi, aşa, în contratimp imaginar, dar şi în contrazicere mentală, în aria noastră spirituală apare…

Magia şi cotonoaga epitropului Batog (I)

Scris de Miercuri, 03 Iulie 2013
Cvasi/recunoscut pentru calităţile-i paranormale, Ioan Emil Batog, prieten ortodox, epitrop al bisericii "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", pe/trece prin crugul vremii şi prin tunelul timpului drept un om drept, calculat şi meticulos, candid şi cumsecade. În dimensiune şi în sens fizic şi spiritual, acest efor deosebit îmi arată cum se cade…

Un Cerc victorios şi un Gol triumfal

Scris de Marți, 02 Iulie 2013
Nu mi-a spus nimeni, nu m-a învăţat nimeni, însă aşa am citit şi înţeles din marile cărţi ale omenirii: "Nunta are două capete. La capătul celălalt al nunţii, mirele îi dă miresei o lacrimă pentru drum. Drumul acesta ţine până la capătul celălalt al nunţii, exact cât măsoară distanţa dintre…

Puţin câte puţin, zmeu cu zmeu, ileană cu ileană...

Scris de Luni, 01 Iulie 2013
Doamnelor şi domnilor, în această seară răsare numai o bucată de lună. V-aţi pus, vreodată, întrebarea de ce luna răsare şi vine bucată cu bucată? Dacă nu, trebuie să vă uitaţi cu mare şi aleasă atenţie şi să vedeţi că luna nu răsare niciodată întreagă, cum nici iubirea nu răsare…

Viaţă şi moarte la fără frecvenţă

Scris de Sâmbătă, 29 Iunie 2013
Moartea mea n-are cum să fie egală cu moartea lui Socrate. Nici a ta n-are cum să fie egală cu moartea mea, adică nici cu a lui Socrate. Morţile noastre sunt deosebite. Morţile tuturor nu se aseamănă, nu sunt egale. Aparent, cred că oamenii caută consolare în ideea/gândul că moartea…

Mentalitatea şi telecomanda cicisbeiului a la Cluj

Scris de Vineri, 28 Iunie 2013
Avem o cameră rezervată în hotelul "Cristal" din Cluj. Fiindcă, din Galaţi până aici, după 14 ore de tortură cu trenurile lui Relu, trebuie odihnă, nu joacă. Clădirea arată fain pe dinafară, dar şi pe dinăuntru, măcar la prima vedere. Recepţionera este/pare pâinea lui Dumnezeu. Era să scriu "biciul lui…

Nesimţirea lui Relu de la minister

Scris de Joi, 27 Iunie 2013
Dacă alegi să călătoreşti pe calea ferată care taie nordul Bucovinei de sud, îţi asumi riscuri enorme. Sigur vei fi considerat aventurier, masochist, amator de autoflagelare, stupid, sărit de pe fix, adept al torturii cu trenul. Cu trenurile lui Relu de la minister. Acest 12 din cărţile de joc, singurele…

Două de sânziene şi unul de cicoare

Scris de Miercuri, 26 Iunie 2013
Sunt şi stau exact pe o margine oarecare a intersecţiei bulevardului Horea cu strada Cloşca şi strada Crişan. În Cluj. În Cuj-Napoca, dacă vreţi. În atriul drept al Transilvaniei, dacă mai vreţi. În Ardeal, adică, da? Sunt exact acolo şi mă uit exact încoace. Încoace, adică înspre Moldomatria cea mai…

Cât de simplu facem nişte apă la vale şi la deal (III)

Scris de Marți, 25 Iunie 2013
Sigur că da! stau cu Vasile în crâşma "La Genovel" şi bem bere! bem bere şi-i povestesc întâmplarea cu apa şi cu ploaia din vale şi din deal, de lângă pădurea şi din pădurea cu salcâmi! şi Vasile mă crede pe cuvânt! că doar nu-i al nu ştiu câtelea Toma,…

Cât de simplu facem nişte apă la vale şi la deal (II)

Scris de Luni, 24 Iunie 2013
Gata, nu mai stăm la poartă, că vine mama de la biserică şi nu mai putem pleca să facem nişte apă! că doar de asta te-am chemat, nu? e duminică, şi mama o să se culce la amiază, iar noi o să facem câtă apă vrem pe câmp, la deal,…

Cât de simplu facem nişte apă la vale şi la deal (I)

Scris de Sâmbătă, 22 Iunie 2013
Sunt cu Vasile într-o crâşmă de Centru, pe lângă restaurantul Continental. Nu ştiu cum se numeşte această crâşmă destul de curată, dar Vasile îmi şopteşte că acestui "birou" de băut i se spune "La Genovel". Aşadar, sunt cu Vasile la "La Genovel". Bem nişte bere, că apa ne stă în…

Cum zice un om care trăieşte toată viaţa peste drum (III)

Scris de Vineri, 21 Iunie 2013
Ce bine că, în sfârşit, pleacă scărpinătorul din magazin! sper să-mi iau şi eu o ţâră de pace şi iubire, dacă nu cumva o va lua pe toată doamna din faţa mea, fiindcă văd că are un morman de sacoşe pline cu altfel de pace şi cu altfel de iubire…
Pagina 103 din 116