Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Sigur că da! Aşa am cunoscut-o pe Maria! Maria Aceea, nu Alta! De atunci, au trecut foarte mulți ani! Şi, cum ziceam în primul episod din desfăşurarea acestei întâmplări cu Nişte Salcâmi, a venit timpul şi vremea să văd Locul Acela! Chiar mâine, când clopotele bat pentru chemarea la utrenie,…

Ce asculţi, Marie? - îndrăznesc s-o întreb. Maria tace! De ce taci, Marie? - iară îndrăznesc s-o întreb. Maria mă priveşte, dar nu zice nimic! Tac şi eu... şi încerc să aud ce ascultă Maria! Eu nu aud nimic! Sau, mai corect aud Nimic! Chiar pe Marele Nimic îl aud!...…

Sigur că da! „Valurile Dunării” e gata! Maria se duce la maică-sa şi-i vorbeşte la ureche! Cred că-i cere voie să mă însoţească până la Pădurea cu Salcâmi din dealul dinspre sud al satului! Apoi, vine la mine şi glăsuieşte: „E-n ordine! Hai să mergem!”...Şi plecăm! Plecăm...cu toţi ochii tuturor…

Cum ziceam, Horă ca-n romanul „Ion”, al lui Liviu Rebreanu! Horă autentică, nu fasoleală! Cu fanfară, adică! Fanfară adusă de la Trestiana, un sat de lângă Bârlad, renumit pentru muzicanţii săi cu alămuri! Doisprezece suflători şi un toboşar!...Iată, începe „Valurile Dunării”, celebrul Vals compus de clarinetistul timişorean Iosif Ivanovici, când…

Da, mai abitir decât nişte temerari, mai abitir decât nişte eroi care vor să treacă Oceanul cu înotul, cum zice poetul Macedonski, tuspatru pornim spre Lungeşti şi spre Zimbru! Horhăim şi tăcem! Ce mama zmeilor şi a feţilor-frumoşi să spui pe asemenea Viscol? Viscol autentic, serios, liber, răzbunător, dezlănţuit dintr-o…

Eu ştiu ce caut! Da’ oare ce caută fătuca asta, acum, aici, în Gara pustie şi-n cel mai pipăibil miez de Iarnă moldavă? Cum ziceam, trebuie s-o întreb! Că aşa ne-a zis Învăţătorul Ion Victor Răşcanu la Şcoală: "Întrebaţi... şi vi se va răspunde! Bateţi... şi vi se va deschide!…

Da! Sigur că da! Nimic mai tulburător şi mai bun decât să mănânc o Turtă frământată de mâna Mamei Moldave din Totdeauna şi coaptă pe Plita Memoriei şi rămasă în Memoria Plitei sfinţilor noştri Părinţi... adică a Dumnezeilor noştri cu Pestelcă şi Opinci! Şi să mai şi ascult una dintre…

Sigur că da! Sigur că da! Merg! Cum să nu merg puţin până la Gheorghe Stafie, până la părinţii lui, adică, la doar câţiva paşi de Cimitir? Aici, în micro/cătunul Miroasa, ai senzaţia netă că Cimitiru-i în Sat! Ori că Satu-i în Cimitir! Doamne, ce ciudăţenie/minune: o aşezare din câteva…

Pâine! Pâinea noastră cea de toate zilele! Pâine neagră, dublă! Aşa-i zice! Cică-i cea mai bună Pâine din partea de nord a Moldovei de sud! Şi cică Pâine din asta şi Turte din astea şi Colaci din ăştia ciuguleau oştenii lui Ştefan cel Mare când se pregăteau să-i ferchezuiască, să-i…

Sigur că da! Ninsoare! Ninsoare cu mirese! Cu mirese căzătoare din Cer! O mie şi una de mirese pe secundă! Şi le aud pe toate: "Trăieşte-ţi secunda! Trăieşte-ţi secunda!"... Şi eu... singur printre ele! Singur printre ele... şi pe drumul spre Gară! Să-l aştept pe tata, că vine de la…

Da, aşa mi se pare! Că sunt însoţit de o mie şi una de mirese în mersul meu spre Gară, în iarna aceea, să-l aştept pe tata cu trenul de Bârlad şi cu pâinea noastră cea de toate zilele! Un sac plin cu pâine! Pâine neagră şi mare! Dublă, cum…

E timpul şi e cazul şi e vremea să văd salcâmii! Chiar mâine, când clopotele bat pentru chemarea enoriaşilor la utrenie, mă duc să văd salcâmii! Salcâmii aceia de Acolo şi de Atunci! Salcâmii aceia care sunt singurii păstrători ai amintirilor cu cea mai Frumoasă din Pădurea cea mai Trează…