De la un rai piscicol de 27.000 de hectare, Brateşul a ajuns astăzi o mlaştină plină de broaşte, ţânţari şi câţiva peşti rătăciţi, care mai atrag braconieri
Povestea Lacului Brateş este una tristă, cu un final care încă se lasă aşteptat. Părăsit, abandonat şi siluit în felurite chipuri de braconieri, comoara de la nord-est de oraş încă îşi aşteaptă investitorul-minune, care să îl transforme într-o fermă profitabilă. Dar aşteaptă de cel puţin un cincinal şi, la cum se mişcă lucrurile în ţara asta, nu ar fi mare lucru să mai aştepte încă pe atât. Astăzi vă spunem povestea Brateşului: cum s-a transformat dintr-un paradis piscicol de aproape 30.000 de hectare într-o mlaştină plină de broaşte şi larve.
Balta multilateral dezvoltată
În 1974, Lacul Brateş producea o cantitate record de peşte: 1.600 de tone, prin folosirea unui sistem de furajare cu 6.000 de tone de cereale. Adică suficient pentru toată populaţia Galaţiului la toate dezlegările la peşte din an. Era perioada de glorie a socialismului multilateral dezvoltat, sinonimă, din câte se pare, cu anii de glorie ai exploatării piscicole Brateş. Acum, nu mai găsim în pescăriile din Galaţi nicio coadă de peşte crescut în Brateş. Mai aflăm de existenţa lacului doar la intervale regulate de timp, când poliţiştii anunţă că au mai prins un braconier cu plase monofilament sau cu un generator de curent. În rest, Brateşul e doar nămol, orăcăit de broaşte şi bâzâit de ţânţari enervanţi.
Brateşul a fost de zece ori mai mare
Oricât de greu ar părea de crezut, oricât de mare ni s-ar părea chiar şi acum, trebuie să ştim că, la începutul secolului trecut, Lacul Brateş se întindea până la Frumuşiţa, adică 20-25 de kilometri în nord. În 1921, de exemplu, aşa cum reiese din datele Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), avea o suprafaţă totală de 27.000 de hectare. Doar complexul Razelm-Sinoe era mai mare în România. Primele lucrări de amenajare au avut loc în perioada interbelică, atunci când s-a construit calea ferată Galaţi - Reni (1927-1931), care a izolat practic bălţile din partea dreaptă a drumului spre Giurgiuleşti. Acum, doar Lacul Zătun mai este, la sud, martorul întinderii de altădată a Brateşului. Au urmat alte desecări succesive, în urma cărora Brateşul de altădată a ajuns să aibă în 1962 numai 2.120 de hectare. Chiar şi aşa, rămâne în continuare cea mai mare întindere amenajată din ţară. Unul dintre puţinii pescari care au scos peşte din Brateş încă dinainte ca îndiguirile să reducă dimensiunile lacului, Tănase Varabev - pe care vi l-am prezentat recent şi în paginile ziarului nostru, îşi aminteşte de imensitatea de apă. "Am venit în Galaţi şi am pescuit timp de mai bine de 30 de ani în Brateş şi în toate bălţile din inundătura Prutului. Pe atunci, Brateşul era de trei ori mai mare, ţinea până la Tuluceşti, Frumuşiţa încolo şi era plin de peşte. Au venit îndiguirile şi a dispărut şi peştele", îşi aminteşte veteranul pescarilor din Galaţi.
Cum a murit Brateşul
Pe vremea comuniştilor, Brateşul făcea parte din Întreprinderea Piscicolă Galaţi şi producea anual sute, dacă nu chiar mii de tone de peşte. Dar, la fel ca multe alte lucruri bune care s-au transformat într-o ruină în anii capitalismului, Brateşul a început să fie secat de peşte după 1990. PESCOGAL, o societate de stat a cărei poveste o vom dezvălui într-unul din episoadele viitoare ale campaniei, a împlinit mai degrabă nevoile unui grup restrâns de oameni decât cele ale comunităţii, astfel că, la sfârşitul anilor '90, s-a constatat un faliment de proporţii. Pentru Lacul Brateş a urmat cea mai neagră perioadă din existenţă. Un lichidator judiciar a vândut activele tuturor fermelor care făceau parte din PESCOGAL, implicit ale fermei Brateş, iar cine a preluat activele avea apoi drept de preempţiune la o viitoare concesionare a terenurilor. "Activele au fost preluate de domnul Stelian Rusu, dar de concesiune nu s-a mai ocupat, aşa că Brateşul a rămas al nimănui", îşi aminteşte inginerul Grigore Mihalache, cel care a preluat activele de la Mălina, atunci când s-a lichidat PESCOGAL. Aşadar, Brateşul nu a mai fost concesionat şi în 2009 a ajuns în gestiunea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, după ce a trecut şi prin curtea Agenţiei Domeniilor Statului (ADS) şi a Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol (CNAFP).
Tentativă eşuată de relansare
Cât timp a fost în curtea ADS s-a încercat o resuscitare a lacului, încercare care a eşuat. Inginerul Grigore Mihalache, unul dintre cei care au participat la acest proiect, îşi aminteşte că, în 2007, împreună cu cel care preluase activele Brateşului, Stelian Rusu, a pus la cale un plan de refacere a exploataţiei piscicole. "Am început lucrul şi, partenerul nostru, Stelian Rusu, care a decedat între timp, când a văzut că merge treaba a vrut să vândă totul ca pe o afacere la cheie unor arabi. Nu s-au înţeles, aşa că totul a picat", declară Grigore Mihalache. Şi, de atunci, Brateşul a rămas neexploatat, pradă braconierilor.
Concesionare tărăgănată
Actualul gestionar al terenului, ANPA, a primit în ultimii ani mai multe solicitări din partea unor firme pentru concesionare. "Sunt mai multe societăţi care şi-au anunţat intenţia de a face treabă la Brateş. Există chiar solicitări oficiale, însă, din cauză că la nivelul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi la cel al Agenţiei s-au făcut nenumărate schimbări, acest proces de concesionare a fost tărăgănat", spune şeful filialei Galaţi a ANPA, Vasile Bocăneală. Inginerul Mihalache, care spune că are chiar un plan de redresare a exploataţiei, este mult mai tranşant când vine vorba despre motivele care stau la baza acestei lipse de interes din partea celor de la centru. "Păi, în ultimii doi ani au fost numai campanii electorale, numai suspendări, numai alegeri. Au fost trei guverne, cine să se ocupe de Brateş? Noi am depus o scrisoare de intenţie la ANPA de doi ani, dar acolo nu a funcţionat nimic în toată această perioadă", spune Grigore Mihalache.
"Brateşul ar putea produce o mie de tone de peşte pe an"
Florin Nedu, care a lucrat ca economist la PESCOGAL din 1979 şi până în 1998, spune că vremea de glorie a lacului poate să reînvie. "Este nevoie ca acest lac să fie preluat de cineva care să ştie să facă piscicultură. Dacă ar fi gestionat aşa cum trebuie, Brateşul ar putea să producă peste o mie de tone de peşte pe an. Asta înseamnă că s-ar acoperi nevoile Galaţiului şi ale altor şase, şapte judeţe", spune ec. Florin Nedu, care lucrează acum cu Grigore Mihalache la Mălina. "Dacă l-aş prelua, în trei ani l-aş pune pe picioare. Ar fi nevoie de investiţii, dar sigur s-ar putea face ceva. Eu sunt încă optimist", încheie Grigore Mihalache.
