Au trecut ceva ani de când „Viaţa liberă” semnala apariţia în Galaţi a primului magazin de „etnobotanice”. Totul, chipurile, o „afacere inofensivă”, în care, în spatele paravanelor „branduite” simbolic cu frunze de marijuana, se vindeau ierburi „nu mai dăunătoare ca muşeţelul” naivilor dornici de experienţe exotice… Mai erau unele, se admitea, care te cam luau de cap, dar asta nu era o problemă, „nu dădeau dependenţă şi într-o săptămână erai ca nou”… Totul cu acte în regulă, cu autorizaţiile care se cer, la o adică, şi unui magazin care vinde chiloţi.
Nici mai târziu, când pe la spital au început să apară zeci de tineri „duşi cu capul” de la etnobotanice, iar presa a început să tragă semnale de alarmă tot mai apăsate, autorităţile publice nu s-au sinchisit prea tare. „Hai, dom’le, tu nu ştii ce-i acela drog? Heroină, cocaină, ecstasy, alea droguri, nu surogate din astea pentru fraieri!”, mai spunea câte unul, convins că etnobotanicele şi nechezolul de pe vremuri puteau sta pe acelaşi raft.
Când autorităţile au început să se prindă că treaba-i groasă, era prea târziu. Deja tot Galaţiul era infestat de astfel de „buruieni”, modelul s-a extins, a luat amploare naţională şi a fost nevoie de vreo doi, trei ani până când parlamentarii să voteze o lege prin care să se ajungă la interzicerea substanţelor folosite în prepararea produselor generic numite „etnobotanice”. N-a folosit prea mult. Spre deosebire de autorităţi şi de lege, chimia nu are limite. „Magazinele de vise” s-au repliat repede, au dat-o în „aromaterapie”, în „afrodiziace”, iar substanţele interzise au continuat să circule. De pe stradă au ajuns adesea direct în şcoli şi licee.
Au început însă să apară şi drogurile „veritabile”, oficial recunoscute de mare risc, care însă nu erau decât nivelul următor al „inofensivelor” etnobotanice. Acum, nu mai este vorba de niciun fel de disimulări, legea se încălcă flagrant. Etnobotanicele au devenit anticamera drogurilor „cool”. Iar în ceea ce le priveşte pe primele, poţi să pui şi şoricioaică în „etnobotanice”, nu contează, dacă efectul psihoactiv „e marfă”.
S-a intrat într-un fel de carusel ucigaş. Cu 63 de persoane care au ajuns la Urgenţe după ce „au ingerat substanţe de origine necunoscută” doar de la începutul acestui an, nu-i de mirare că Galaţiul a ajuns printre judeţele considerate cu risc ridicat în materie de consum de droguri. Chiar ieri, procurorii şi poliţiştii de la Crimă Organizată au dat buzna peste o filieră care făcea bani grei din traficul de droguri în Galaţi, Brăila şi Tulcea.
„Prostituţia şi drogul sunt de când lumea şi vor exista cât lumea”, îşi enunţa cu seninătate principiul de afaceri patronul unui „magazin de vise” din Galaţi. Altfel spus, lipsa de scrupule e veche de când lumea. Ce mai contează tinerii care se nenorocesc, dacă stâlcirea acestor vieţi aduce profit. Dar Galaţiul, în ansamblul lui, „nu se simte prea bine”. Că e pe lista oraşelor cu risc ridicat de consum de droguri nu-i, poate, decât o dovadă în plus că lipsa de perspective sociale naşte monştri. Ceva e putred în oraşul acesta. Dar, banii, din păcate, n-au miros.
