La 83 de ani e încă "verde" şi predă biologia ca pentru sufletul elevilor
Profesorul de biologie Iurie Novac este unul dintre dascălii de valoare pe care îi are Galaţiul. S-a născut în Basarabia, la Bălţi, a absolvit Facultatea de Ştiinţe Biologice din Iaşi, în 1953, iar de atunci, adică de 60 de ani, predă biologia la Galaţi. Este întruchiparea tinereţii fără bătrâneţe, recunoaşte că are o moştenire genetică bună, dar a şi ştiut ce să facă pentru a rămâne, la 83 de ani, în top.
28 de ani la LVA
A predat întâi, timp un an, la Liceul Militar de Marină din Galaţi, apoi 11 ani la secţia seral a Liceului „Al. I. Cuza” şi 28 de ani la Liceul „Vasile Alecsandri”, unde a rămas şi după pensionare, până în 1998. Apoi au urmat cinci ani la Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” şi, de câţiva ani, este profesor la Şcoala Postliceală Sanitară „Vasile cel Mare”. După 60 de ani de catedră, mărturiseşte că se simte „destul de bine”. A avut şi câte 30 de clase într-un an, în perioada dinainte de Revoluţie: „Când aveam câte o singură oră de Biologie pe săptămână, îmi era greu să învăţ numele elevilor şi atunci veneam să-i ascult la atelier. Aşa prindeau dragoste faţă de materia pe care o predam”. Satisfacţii a avut întotdeauna: „Mi-am spus că trebuie să le predau elevilor cât mai clar. Materia nu era nici uşoară, dar nici cea mai grea, mai ales cea de clasa a IX-a. Atunci îi făceam să îndrăgească Biologia. Apoi, dintr-a zecea, fiecare elev se canaliza pe o anumită direcţie. Iar eu încercam să le predau esenţialul, ştiind cât de mult au de lucrat la celelalte obiecte”.
Acasă, în familie, a găsit sprijin: „Soţia mea este tot profesoară de biologie, dar pentru familie ea a muncit mai mult. În felul acesta, eu am avut timp de citit şi am putut face excursii”. Pentru Iurie Novac, profesia e foarte importantă: „Contează să merg cu plăcere la serviciu şi contează echilibrul psihic”. În 1968, era cel mai tânăr profesor de biologie din judeţ cu gradul didactic I.
Yoghin, fără maşină
Unul dintre secretele tinereţii şi longevităţii sale la catedră este faptul că a avut maşină doar timp de 13 ani, până în 1996, când a vândut-o. În fiecare zi merge pe jos şi face gimnastică, iar timp de 15 ani a practicat yoga. „50 la sută aparţine eredităţii, iar 50 la sută modului de viaţă”, ne dezvăluie profesorul, adăugând: „Dacă e posibil - şi la mine a fost datorită soţiei - trebuie să fie un echilibru între muncă şi destindere. Mergeam în excursii la munte cu colegul şi bunul meu prieten de-o viaţă, profesorul Dumitru Ştemer. Pădurea e locul unde mă simt cel mai echilibrat, poate şi pentru faptul că tatăl meu a fost tehnician silvic şi câţiva ani chiar am locuit în pădure, în copilărie, în comuna Sineşti, judeţul Iaşi”.
„Patriotismul s-a pierdut”
N-ar putea face niciodată politică, pentru că este un om care spune adevărul: „Ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii 22 de ani ne descurajează pe mulţi. Mi-aş dori ca, până la urmă, să se formeze un partid în care oamenii să nu fie interesaţi de câştigul personal. Pe de altă parte, defectul major al românilor este lipsa chefului de muncă. Şi, fiindcă tot provin din învăţământ, aş vrea ca actualele cadre didactice să fie precum cele de acum 60 de ani: buni profesionişti, oameni muncitori şi, ceea ce din păcate s-a pierdut, să fie buni patrioţi”, conchide Iurie Novac, un model de dascăl şi de om pentru toţi cei care am avut şansa de a-l avea profesor.
