* Grecii au spus NU austerităţii. Rezultatul înseamnă o victorie pentru Guvernul condus de Alexis Tsipras, însă complică negocierile dintre Grecia și partenerii săi internaționali
Dacă Grecia - aflată în incapacitate de plată de o săptămână - se va prăbuşi sub povara imenselor datorii acumulate în ultimii ani, vom simţi şi noi, românii, efectele dezastrului. Ştim asta nu doar pentru că a declarat-o public preşedintele Klaus Johannis, zilele trecute. O ştim pentru că o demonstrează clar cifrele.
În acest moment, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), Grecia este al şaselea investitor, ca mărime, de pe piaţa românească. Mai mult chiar, tot INS informează că cel mai mare angajator din Galaţi, adică ArcelorMittal, face export către Grecia. Iar eventuale tulburări pe piaţa grecească n-ar putea influenţa decât negativ activitatea combinatului.
Acum, Grecia are o datorie totală de peste 320 de miliarde de euro, dintre care 65 la sută către diverse ţări din zona euro şi către Fondul Monetar Internaţional, iar 8,7 la sută către Banca Centrală Europeană (BCE). Aşa cum s-a demonstrat zilele trecute, Grecia nu mai poate plăti, iar liderii europeni au căzut de acord: Grecia nu poate rămâne în zona euro decât acceptând planul de restructurare pe care i l-a propus Europa. Or, actuala putere de la Atena nu doreşte să accepte acest plan, motiv pentru care s-a şi organizat referendumul de duminică, 5 iulie.
Grecii au votat NU
Datele oficiale, după numărarea tuturor voturilor, dau drept învingătoare tabăra elenilor care au spus NU austerității şi nu sunt de acord cu propunerile creditorilor săi internaţionali (BCE, UE, FMI). 61,31 la sută dintre greci s-au opus măsurilor de austeritate, iar 38,69 la sută au fost de acord cu ele. După anunţarea rezultatelor, grecii care au susţinut guvernul de la Atena în lupta cu creditorii internaţionali au sărbătorit în stradă.
Este o victorie de parcurs pentru guvernul condus de Alexis Tsipras, însă situația Greciei se complică.
La scurt timp după vot au apărut reacții dure din partea unor oficiali europeni, în special din Germania. Cancelarul german, Angela Merkel, și preşedintele Franţei, Francoise Hollande, cer convocarea unui summit al zonei euro pentru marți, 7 iulie. Eurogrupul nu se grăbește să reia discuțiile pe tema Greciei, deși premierul grec dă asigurări că astăzi, 6 iulie, se reașează la masa negocierilor.
Vă spunem, pe scurt, cum a ajuns Grecia în pragul dezastrului şi la ce ne-am putea aştepta, dacă statul elen intră în colaps:
De la performanţă economică, în pragul falimentului
Statul grec nu a ajuns în pragul falimentului peste noapte. După încheierea celui De-al Doilea Război Mondial, Grecia implementa un program de industrializare şi de înlocuire masivă a produselor importate cu cele autohtone. Multe dintre măsurile respectivului program au fost, în primă fază, de succes. Odată cu aderarea din 1981 a Greciei la Comunitatea Economică Europeană (strămoşul Uniunii Europene), industria locală a început să aibă probleme, din cauza concurenţei pe care o făceau producţiei locale bunuri importate din alte state europene.
Într-un interviu acordat recent agenţiei France Press, Georges Prevelakis, analist de origine greco-fraceză şi reprezentantul Greciei la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), susţine că, încă de la intrarea sa în CEE, Grecia a fost trată cu neglijenţă de Europa. Mai exact, ar fi fost privită ca ţară marginală, căreia nu i s-ar fi impus, la timp, standarde privind indicatorii economici pe care ar fi trebui să îi atingă. Fondurile europene, mai spune analistul, au fost redistribuite de guvernările Greciei, astfel încât banii să acopere cheltuielile păguboase. În acest timp, însă, capacitatea Greciei de a produce a scăzut, iar ţara a început să se bazeze, aproape exclusiv, pe importuri. Uniunea Europeană, mai spune Georges Prevelakis, a tolerat situaţia, pentru că avea piaţă de desfacere generoasă. Grecia, pe de altă parte, a tolerat-o pentru că era cea mai uşoară cale. Considerând că lucrurile merg de la sine şi că Europa va proteja Grecia indiferent de situaţie, bună parte din electoratul grec le-a permis ascensiunea în funcţii cheie din stat unor oameni corupţi, care n-au guvernat eficient.
Balonul de săpun s-a spart în timpul crizei
La începutul anului 2009, creditorii Greciei, adică UE, Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca Central Europeană (BCE) şi alte state au realizat cât de grave erau, într-adevăr, problemele Greciei. Din cauză că recesiunea începuse, creditorii aveau nevoie şi ei de banii pe care îi împrumutaseră. Iar Grecia nu mai avea, déjà, puterea de a plăti. Au apărut divergenţe şi fricţiuni între regimul de la Athena şi UE, dar aceasta din urmă n-a reuşit să impună guvernării Greciei susţinerea unor reforme reale.
Spre exemplu, deficitul bugetar din Grecia n-a mai putut fi menţine în limite pe care Europa să le considere acceptabile. Recesiunea, începută în 2008, a însemnat mai puţine încasări bugetare, iar statul elen a fost primul din zona euro care a semnalat deficit bugetar mare, de 12,7 la sută din PIB. Europa a primit prost vestea, mai ales că, potrivit tratatului de la Maastricht (document semnat în 1992 şi care a pus bazele înfiinţării Uniunii Europene – n.r.), Grecia trebuia să îşi păstreze deficitul bugetar la maxim 3 la sută. Or, abia în 2011, Grecia a reuşit să aducă deficitul la pragul de 9 la sută. Din păcate, redresarea n-a continuat.
În 2012, Grecia a intrat în incapacitate tehnică de plată. La acel moment, singura măsură care i-a permis Greciei să rămână pe linia de plutire a fost restructurarea datoriei sale suverane în valoare de nu mai puţin de 124 de miliarde de euro. A ajutat asta cu ceva economia elenă, pe termen lung? Nu.
În perioada 2013-2014, Grecia ar fi trebuit, la cererea Fondului Monetar Internaţional (FMI), să reducă toate cheltuielile din sistemul bugetar şi să facă astfel o economie de 12 miliarde de euro. Tot ce a reuşit să facă ministrul Finanţelor de la acea vreme, Yannis Stournaras, a fost să scadă parte dintre cheltuieli, dar nu optimizând funcţionarea sistemului, ci tăind în principal pensii şi salarii. Or, o astfel de măsuri au fost extreme de puţin populare, în rândul unor oameni care se obişnuiseră déjà cu un stil de viaţă vest-european. Acel stil de viaţă era susţinut artificial, dar grosul electoratului fie nu o ştia, fie alegea să nu se gândească prea mult la asta. Fie, pur şi simplu, nu avea ce face, chiar dacă înţelegea mecanismele economice care duceau spre dezastru. Potrivit organismelor de control al Uniunii Europene, ani la rând banii încasaţi pentru a susţine şi dezvolta economia elenă au fost cheltuiţi populist de către clasa politic, crescând pensii şi salarii, cu toate că statul nu-şi permitea să le ofere cetăţenilor săi asemenea avantaje. Spre exemplu, pentru perioade însemnate de timp - deşi economia ţării era în colaps - guvernările legiferaseră plata a 14 salarii pe an pentru angajaţi, astfel încât oamenii să-şi poată folosi salariile suplimentare pentru concedii. S-a ajuns, cu timpul, ca sporurile salariale să fie mult mai consistente decât salariile în sine, astfel că balanţa între încasările la bugetul de stat şi cheltuieli s-a dezechilibrat, iar statul a ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea onora datoriile. Prosperitatea Greciei se baza, în permanenţă, pe împrumuturi luate de la diverşi parteneri.
Marţea trecută, statul elen trebuia să le achite creditorilor o tranşă de 1,6 miliarde de lei din datoria externă. N-a putut plăti şi s-a ajuns chiar la creare unui precedent periculos: FMI a anulat datoria Greciei. Acest lucru n-a ajutat însă Grecia să iasă din impas: grosul datoriei a trecut deja de scadenţă.
Ce spun grecii
Guvernul grec, în frunte cu premierul Alexis Tsipras, susţine că statul elen nu trebuie să accepte condiţiile impuse de Europa. În continuare, membrii guvernului spun că vina pentru situaţia fără precedent din Grecia îi aparţine exclusiv Uniunii Europene, care vrea cu tot dinadinsul să îngenuncheze statul elen. Zilele trecute, într-un interviu acordat ziarului El Mundo, ministrul elen al Finanţelor, Yanis Varoufakis, declara chiar că Uniunea Europeană se face vinovată de acte de terorism pentru că a forţat Grecia să îşi închidă băncile. Varoufakis susţine că niciun scenariu nu este confortabil, în acest moment, pentru statul Grec, dar că de preferat ar fi ca populaţia să nu accepte oferta actuală a creditorilor, oferindu-i premierului Alexis Tsipras posibilitatea de a negocia un acord mai avantajos pentru ţară. Cu acelaşi prilej, Varoufakis spune că nu va semna sub nicio formă acordul pe care creditorii îl impun ţării sale şi că - în cazul în care populaţia va alege, prin referendum, să accepte condiţiile Europei, el va demisiona imediat ce se vor anunţa rezultatele oficiale.
Cum ne afectează pe noi "tragedia" greacă?
Indiferent ce vrea guvernul de la Atena, oficialii europeni încearcă să prevină intrarea Greciei în faliment, din cauză că acest lucru ar avea un impact negative asupra tuturor băncilor din statele membre şi ar împinge zona euro spre o criză şi mai acută. Iar problemele nu ne-ar ocoli nici pe noi. Potrivit INS, în topul primilor zece exportatori către Grecia se află şi ArcelorMittal România, actualmente cel mai mare angajator din judeţul nostru, cu circa 6.800 de salariaţi pe statele de plată. Celelalte nouă companii din top sunt: Rompetrol Rafinărie, Fabrica de lapte Braşov, Icme Ecab, Expur, Intrarom, Unilever Supplxy Chain Company, Metalrom, British American Tabacco Limited şi Glencore Protein. Deasemenea, pe piaţă românească există multe companii mari greceşti, dintre care cele mai importante, ca cifră de afaceri sunt: Telekom fix şi Telekom mobil, Coca Cola Hellenic, Icme Ecab, Frigoglass România, Chipita, Elgeka Ferfelis, Fabrica de lapte Braşov, Germanos şi Genco Trade.
În ceea ce priveşte băncile din România care au capital grecesc, Alpha Bank, Bancpost (deţinută de Eurobank), Piraeus Bank şi Banca Românească (deţinută de grupul elen National Bank of Greece), guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, a făcut săptămâna trecută o declaraţie de presă. Printre altele, guvernatorul a spus şi că "toate cele patru bănci din România cu capital grecesc sunt persoane juridice române, toate se supun doar legislaţiei din România şi sunt supravegheate direct de BNR. În consecinţă, eventualele măsuri ale aurorităţilor elene de restricţie ale mişcărilor de capital nu se aplică băncilor din România, precum nici măsurile de limitare de retragere de numerar".
Asupra altui aspect, care priveşte vacanţele în Grecia deja programate şi poate chiar plătite de români pentru acest sezon estival, vom reveni cu o analiză separată.
