* Deşi a avut un an greu în care s-a bătut pe ringul de dans pentru titlul de vicecampion naţional la dans sportiv, elevul de la Şcoala Nr. 28 a prins cupa şi la Evaluare Naţională
Vlad Ene este unul dintre cei doi elevi de la Şcoala Nr. 28 cu media 10,00 la Evaluare naţională. Spre deosebire de ceilalţi colegi de generaţie, care au renunţat la alte activităţi pentru a-şi dedica tot timpul rezolvării de teste pentru acest examen important, Vlad s-a luptat admirabil pe două fronturi. Anul acesta a devenit vicecampion naţional la dans sportiv, la numai 15 ani, şi s-a calificat la competiţii internaţionale importante, cum ar fi Campionatul mondial de dans sportiv la care va participa în decembrie, dar şi la German Open Championship, care va avea loc în august. Performanţe atinse după nenumărate ore de antrenament, după o navetă săptămânală între Galaţi şi Iaşi, acolo unde este clubul "Dance Energy", unde activează. Toate acestea nu l-au împiedicat să obţină note maxime la ambele discipline de examen, dar şi o medie de admitere 9,99, care-i va asigura un loc în clasa de matematică-informatică de la CNVA, acolo unde-şi doreşte să înveţe din toamnă.
"Vreţi să vă spun programul meu de weekend?"
Este aproape incredibil cum a reuşit să facă performanţă la vârf în ambele domenii, aşa că am încercat să-l descos pe toate părţile, ca să-i aflu secretul. Conversaţia a avut loc la telefon, în timp ce Vlad se întorcea de la Iaşi la Galaţi, doar ca să-şi completeze fişa cu opţiuni. Cum se apropie competiţia din Germania, imediat ce a aflat rezultatele la evaluare s-a urcat în maxi-taxi şi dus a fost la Iaşi.
Discuţia cu Vlad m-a uluit şi mai mult. Dacă în faţă aveam pe desktop imaginea unui băiat graţios, fragil şi cu zâmbet ghiduş, fotografia de la absolvirea clasei a VIII-a, la telefon aveam sentimentul că vorbesc cu ditai omul serios, trecut prin viaţă, care ştie exact ce vrea.
"Vreţi să vă spun programul meu în fiecare weekend din clasa a VIII-a?", îmi răspunde el la un moment dat la încercările mele de-al descoase cum a reuşit să fie cel mai bun pe toate planurile. "Vineri la două terminam cursurile, la ora trei eram în maxi-taxi în drum spre Iaşi. Sâmbătă intram la opt dimineaţa în sala de antrenament şi mai ieşeam seara la opt. Duminică dimineaţă antrenamente iar. Cu ultimul tren, ajungeam seara la zece acasă, iar a doua zi, luni, la opt eram la şcoală. Am avut multe deplasări, am avut şi absenţe. Am învăţat în tren", povesteşte el.
Mama, un aliat de nădejde
Are şi o reţetă şmecheră, pe care a deprins-o de la mama sa, Cristina Ene. Învaţă treptat, nu lasă niciodată goluri în materie şi, ce-i mai important, este atent la ore. "50 de minute de concentrare maximă în timpul orei la şcoală mă scutesc de ore de învăţat acasă", concluzionează el.
Atunci când lipseşte el, mama e cea care merge la şcoală, copiază lecţiile şi îl ţine la curent cu materia predată. "Am avut noroc de profesori înţelegători, mai ales doamna diriginta, doamna Stana Costianu. Vlad oricum a fost bun la limba şi literatura română, în fiecare an clasându-se la olimpiadă în primele zece locuri pe judeţ. La română nu l-am pregătit, doar la matematică, din decembrie. Chiar am avut emoţii ce va face la evaluare. Îi tot spuneam: Vlad, mai pune mâna şi mai repetă. El zicea: Lasă, mamă, că ştiu eu ce fac! A fost o surpriză nemaipomenită şi pentru mine când am văzut zece pe toată linia la evaluare", recunoaşte Cristina Ene. Numai mamă de campion să nu fii. Are inima precum acordeonul. Acum se umflă şi dă pe dinafară de mândrie, acum se strânge de grijă şi teamă: "Fiul meu munceşte mai mult ca mine, iar eu sunt directoare!", mă anunţă un ton care se scaldă într-un cocktail de sentimente.
Ştie mai bine decât oricine cât de bine i-au prins copilului ei aceste deplasări departe de casă, antrenamentele riguroase care au scos ce-i mai bun din el, l-au făcut independent şi responsabil. Suferă însă când pierde momente pe care ar fi dorit să le împartă cu el: "M-am bucurat de una singură pentru reuşita lui, pentru că, imediat ce s-au afişat rezultatele, a plecat la Iaşi. Abia aştept să se întoarcă, să-l iau în braţe!", curge simplu şi sincer entuziasmul unei mame fericite.
Viaţa ca un sport extrem
Vlad ştie că din toamnă îl aşteaptă o viaţă nouă, plină de provocări. Pe de o parte, va fi elev la un liceu unde se cere excelenţă şi e conştient că nu-i va fi uşor. Însă nu putea să aleagă altfel. Deocamdată nu ştie ce carieră va alege, se gândeşte să dea la Drept, dar nu se grăbeşte să ia o decizie pripită: "Ce elev de clasa a VIII-a ştie exact ce va face în viaţă? Am ales matematică-informatică pentru a avea un orizont deschis de cunoaştere şi posibilităţi multiple de alegere. Voi vedea pe parcurs spre ce facultate voi merge". V-am zis, vorbeşte ca un om mare!
Pe de altă parte, va trebui să se dedice dansului în continuare. Pentru el e ca un drog, dansează cu plăcere, de aici şi dorinţa de a fi din ce în ce mai bun, alături de noua sa parteneră, Antonia Ioana Iosub. În iulie va pleca în Germania pentru antrenamente, pe 10 august are concursul. Apoi, din noiembrie va trebui să se pregătească serios pentru Campionatul Mondial de la Riga, Letonia. Vor fi două luni în care va ajunge rar pe la şcoală, dar speră să poată să împace, ca şi până acum, învăţătura cu deplasările pe mii de kilometri, cu antrenamentele istovitoare. E viaţa lui, trăită ca un sport extrem, doar pe cele mai înalte culmi ale performanţelor, e alegerea lui, e o istorie pe care o scrie şi o respiră cu frenezia adolescentului de 15 ani, dar şi cu siguranţa şi seninătatea unui înţelept.
