Pe 1 septembrie, pe toţi cei patru directori de la unităţile pe care le-am vizitat ca să vedem cum s-au pregătit pentru deschiderea noului an şcolar i-am găsit fireşte, la post. Unii chiar n-au avut linişte toată vara, ca lucrurile să meargă bine, acum când toate se evenimentele se precipită înainte de începerea şcolii.
Reabilitare pe hârtie, alte investiţii ratate
La Şcoala Nr. 33 "Sf. Dumitru" clasele sunt pregătite, curăţenia este făcută. Directorul Constantin Rotaru ne anunţă cu simplitatea unui bun gospodar că aici igienizările s-au terminat încă de pe data de 10 iulie.
"În clase, au văruit părinţii. La noi fiecare clasă rămâne în sala respectivă timp de patru ani. Părinţii se gospodăresc ca să le fie bine copiilor lor. Pe holurile şcolii, am făcut tot cu forţe proprii, din cei 2 la sută pe care-i adunăm pe asociaţie de la părinţi. Administratorul şi mecanicul s-au îmbrăcat în salopetă şi au văruit în vacanţă", ne spune profesorul Rotaru, care ne conduce direct la etajul al doilea, acolo unde, cu fonduri de la Primărie, a reuşit să modernizeze toaletele încă din vacanţa de primăvară. Va primi bani şi pentru primul etaj şi parter, dar trebuie să aibă răbdare. I-au bituminat şi terenul de sport. Deşi nevoile şcolii sunt multe, trebuie să aştepte banii, care vin, ca şi ploile, când dă Domnul.
Holurile şi clasele sunt curate, doar că pluteşte un aer de vechi şi prăfuit, deşi praf nu e, chiar să-l cauţi cu lumânarea. Prin săli parchetul laminat şi băncile sunt roase şi, privindu-le, îţi imaginezi că prima generaţie care şi-a ros coatele de ele sunt de-acum oameni în toată firea care-şi aduc la rândul lor copiii de mână la aceeaşi şcoală. Soclul de pe coridoare e de-a dreptul enervant, cu pătrăţelele de mozaic verde cu galben, roase pe alocuri şi mânjite cu vopsea de o nuanţă incertă, între cele două culori, ca să nu se vadă găurile.
Constantin Rotaru parcă îmi ghiceşte gândurile şi devine stânjenit: "A, s-o chem pe doamna contabil-şef să vă arate dosarul cu memorii către Primărie. În 2007, când am fost numit director aici, ne cădeau ferestrele în cap. Lemnăria era veche din 1979, când s-a dat în folosinţă şcoala. Ni s-a aprobat prin HCL reabilitare de 3 milioane de lei, pe 28 martie 2013. Ce bucurie a fost atunci pe capul meu! Dar banii n-au venit niciodată. Mai rău ne-a încurcat, pentru că, din cauza acestei reabilitări, care există doar pe hârtie, noi n-am putut fi prinşi la nicio altă lucrare de investiţii. N-am primit şarpantă, n-am primit anvelopare, nimic!"
Contabila-şefă Monica Ţuicu ne asigură că s-au săturat toţi directorii din Primărie s-o tot vadă la uşa lor. "Avem kilograme de memorii. E drept, că cei care răspund de reparaţii ne-au dat. Azi pentru una, mâine pentru alta. Aşa am reuşit să facem să arate şcoala cât de cât bine. Avem termopane peste tot, se refac grupurile sanitare. La investiţii n-am primit nimic. Avem 700 de elevi. Sunt şcoli, cu mai puţini copii, care primesc bani. Ne pleacă elevii în alte părţi", spune experta în cifre şi calcule, dar cu inimă de dăscăliţă cu drag de şcoală.
"Am cumpărat var, avem zugrav angajat"
Directorii de la toate celelalte trei unităţi în care am fost în vizită au şi ei listele lor mai mari sau mai mici cu ce şi-ar dori să obţină de la Primărie. Precauţi, oamenii vorbesc întâi frumos despre "darurile" pe care le-au primit.
"Suntem foarte mulţumiţi că ni s-a pus şarpantă anul trecut. La fiecare ploaie, înainte era calvar. A fost puţin dificil, dar a meritat. Aşteptăm anveloparea. Dar ne-ar trebui şi reparaţii la gardul şcolii. Sunt găuri serioase în el", spune Marcelica Văsioiu, directoarea Şcolii nr. 3, unde igienizarea s-a făcut în parte cu fonduri proprii, în parte cu sprijinul Primăriei.
La Colegiul Tehnic "P. Dimo", directoarea Mirela Niţă ne spune că igienizarea o face întotdeauna cu forţe proprii. Are un zugrav angajat al şcolii, din fonduri proprii cumpără materialele. Treaba se face din timp. Directoarea e bucuroasă că are acum două terenuri de sport amenajate de primărie, unul cu gazon artificial, altul cu suprafaţă modernă, antitraumă. Deşi e încă vacanţă, elevii au şi venit la liceu, unde sub supravegherea profesorului de sport au încins un meci. Trotuarele şi străduţele din curtea colegiului sunt însă sub orice critică, nefăcute de când s-a dat liceul în folosinţă, dacă nu eşti atent pe unde mergi, îţi rupi gâtul.
Alături, la Colegiul "Aurel Vlaicu" s-au primit ceva bani pentru igienizare de la Primărie. Chiar se lucra la văruit când am ajuns acolo. Silviana Ciupercă, directoarea, ne-a spus că igienizările se fac, nu sunt o problemă. Şi-ar dori ca terenul de sport să fie refăcut şi să existe un gard care să separe fostele cămine ale liceului devenite locuinţe sociale de curtea şcolii. Terenul de sport arată a păşune pentru vaci, cu multă iarbă crescută în crăpăturile din asfalt.
"Mă îngrijorează şi faptul că nu ştim dacă vom avea căldură la iarnă. E nebunie cu Calorgal-ul acesta!", mai adaugă directoarea de la fostul Metalurgic.
Una peste alta, ceva s-a mişcat în şcolile Galaţiului. Dar, cum până acum a fost "secetă", trebuie fonduri alocate ritmic şi chibzuit ca să acopere nevoile multe şi listele lungi de achiziţii.
Citeşte şi: Structura anului şcolar 2015-2016, FORMA FINALĂ: Vacanţa de vară se scurtează cu o săptămână
