În Piaţa Centrală, pe strada Traian, chiar la colţul cu strada Eroilor, fostă Primăverii, îşi are atelierul de geamuri Ion Mocanu, un gălăţean de 44 de ani. Nea Nelu, cum îl strigă clienţii mai vechi, face cu mândrie şi pasiune o meserie pe care nimeni nu mai are răbdare şi dorinţă să o înveţe. „Acum, toată lumea vrea bani mulţi, muncă uşoară, sau să plece prin străinătate. De când am preluat eu afacerea de la fostul meu patron, mi-a venit un singur ucenic, dar nu a rezistat mult, că meseria asta nu e chiar uşoară. Te mai tai, te mai murdăreşti, plus că e de cărat. Nu e de stat în fund pe scaun, la calculator”, ne-a explicat omul.
Preţul variază în funcţie de tipul geamului
Comenzile pe care le primeşte Ion Mocanu sunt variate, de la geamuri pentru uşi de interior, geamuri de balcoane sau geamuri pentru dulapurile suspendate din bucătărie până la oglinzi de atârnat pe mobilă sau pereţi.
Preţurile variază în funcţie de grosimea geamului, dar şi de tipul acestuia. Astfel, un metru pătrat de geam cu grosimea de 3 mm ajunge la 27 lei, în timp ce pentru aceeaşi măsură dintr-un geam cu grosimea de 6 mm se scot din buzunar 55 lei. Oglinzile costă între 55 lei pe metru pătrat pentru grosimea de 3 mm şi 60 lei pe metru pătrat pentru grosimea de 4 mm.
Cele mai scumpe tipuri de sticlă sunt geamurile fumurii de 6 mm, care costă până la 90 lei pe metru pătrat şi geamurile sablate, un metru pătrat ajungând la 68 de lei. Puţini sunt însă gălăţenii care mai cumpără un metru pătrat de sticlă, majoritatea alegând dimensiuni mici. dar nici comenzile mari nu ajung la valori imense. "Spre exemplu, am avut comandă de geamuri la două uşi de interior. Dimensiunile erau de 130 cm pe aproximativ 50 cm, iar costul total a fost de aproape 130 de lei. Geam ornat, tăiat pe modelul uşii, cu tot cu diversele curbe pe care le presupunea", ne-a explicat geamgiul.
„Peste cinci ani, nu ştiu dacă va mai exista meseria asta"
În Galaţi mai există, în acest moment, cel mult patru geamgii care lucrează manual. Chiar dacă nu are studii de specialitate, Ion Mocanu ştie foarte bine cu ce se mănâncă această meserie, căreia îi prevede un viitor sumbru. „Din păcate, nu ştiu dacă peste cinci ani va mai exista vreun geamgiu. Totul se face la maşină acum. Sigur, treaba maşinilor pot să o fac şi eu, că nu e mare greutate, dar e vorba de timpul de execuţie. Spre exemplu, 180 de metri pătraţi de sticlă eu îi tai cam în două ore, în timp ce maşina face treaba asta în 10 minute. E mai ieftin aşa, şi mai rapid, motiv pentru care pot fi preluate comenzi mai mari”, ne-a explicat gălăţeanul.
Nici clienţii nu mai calcă pragul magazinului ca altădată, acesta fiind un alt motiv pentru care meseria moare încet, dar sigur. „Înainte, poate se făceau încasări zilnice de 15-20 de milioane de lei vechi. Dar asta a fost până prin 2008, pentru că acum rar depăşim 300 de lei pe zi, iar o parte din banii ăştia se duc la stat. O parte mare!”, mai zice omul.
Foto Florin Răvdan
