Când vorbeşti cu un copil foarte deştept ai sentimentul că stai în faţa unei poveşti fără sfârşit. Îţi vorbeşte despre visurile lui şi, oricât ar părea de îndepărtate, îţi dai seama că nimic nu i-ar putea sta în cale să şi le îndeplinească. Ba pot chiar şi mai mult decât şi-au propus. Au la dispoziţie sute de căi pentru a-şi desăvârşi devenirea. Sunt mintoşi, ambiţioşi, muncitori şi au răbdarea şi voinţa necesare pentru a prinde orice tren favorabil. Le mai trebuie cultivată constant încrederea în forţele proprii şi modele demne de urmat, într-o perioadă în care găseşti destul de rar aşa ceva.
Acesta este şi motivul pentru care, atunci când s-a anunţat pentru prima oară testare pentru Mensa (organizaţia internaţională a oamenilor cu cel mai înalt coeficient de inteligenţă), pentru copii, s-au înscris mulţi participanţi. Mai exact 18, chiar mai mulţi decât la Bucureşti, după cum ne declara, la momentul respectiv, Sorana Burcuşel, preşedinta organizaţiei din România.
Opt dintre ei şi-au primit recent legitimaţia care atestă că fac parte din elita oamenilor deştepţi. Astăzi vi-i prezentăm pe patru dintre ei, urmând ca pe ceilalţi să vi-i facem cunoscuţi într-o ediţie viitoare.
Politician în România, şcolit în străinătate
Chiar dacă are numai 13 ani, Maria Enache, elevă în clasa a VIII-a la Şcoala Nr. 28, e genul de copil cu care să tot stai la discuţii o noapte şi o zi şi tot nu te-ai sătura ascultând-o. Vorbeşte cu însufleţire despre orice subiect ai aborda cu ea, nicio întrebare n-o pune în încurcătură, are tot timpul un răspuns bine argumentat. De la tatăl ei ştia despre Mensa şi visa că se va număra într-o zi printre cei mai deştepţi oameni ai planetei, lucru care i s-a întâmplat neaşteptat de repede: "Sper că voi întâlni oameni deştepţi de la care voi avea de învăţat. Sunt un copil şi am nevoie să fiu îndrumată". Crede cu tărie că scopul organizaţiei Mensa este să adune la un loc oamenii deştepţi din România, pentru a schimba lucrurile în bine. "Schimbarea poate veni de la un grup mic de oameni, dispus să facă ceva pentru cei din jur. Aşa cum spunea un preşedinte american, nu trebuie să ne întrebăm ce face ţara pentru noi, ci ce putem face noi pentru ea", vine prompt răspunsul.
Pentru Maria Enache, liniştea sufletească n-ar veni dintr-un job bine plătit, ci atunci când s-ar simţi împlinită prin ceea ce face. Îşi doreşte să ajute oamenii şi, deşi v-ar putea face să zâmbiţi amar, aşa cum mi s-a întâmplat mie, vă voi spune că vrea să devină politician, la ea în România: "Trebuie să se termine odată cu această clasă politică, ce face rău ţării. Eu voi dovedi că se poate şi altfel. Că poţi fi un politician căruia să-i pese de cei din jur".
Şi dacă nu va mai vrea să stea în politică, are un plan B? O întreb. "Am şi un plan B şi un plan C", spune ea, zâmbind toată că a reuşit să mă surprindă şi de data aceasta.
Va alege educaţia. Acesta este al doilea loc din care poţi schimba lucrurile în bine. Iar al treilea este jurnalismul.
"Oricum, orice politician trebuie să aibă şi o profesie. Mie îmi plac limbile străine de când eram mică. Engleza am învăţat-o pe la doi-trei ani. Iar acum pot spune că sunt bilingvă. Ştiu şi franceză, iar în prezent m-am axat pe studiul limbii suedeze. Asta fac în timpul meu liber. Am o aplicaţie pe telefon şi învăţ limba ţării în care am de gând să fac facultatea. Voi veni de acolo cu idei noi despre educaţie, pe care le voi aplica în România. Voi alege jurnalismul, numai dacă voi putea avea propriul meu mijloc mass-media, prin care să le ofer oamenilor programe de calitate".
Îi place şcoala, pentru că îi oferă "mostre de viitor", adică mai multe discipline din care să poată alege. Consideră însă că în România sunt prea multe teme, prea multe ore şi prea mulţi elevii la clasă. În plus, sunt prea multe discipline obligatorii, lucru ce nu-i atrage pe copii să vină cu drag la şcoală. Alta ar fi fost situaţia, dacă ar fi putut să aleagă să facă şi ceea ce le place.
Procuror în New York, vorbind fluent japoneza
Ce credeţi că face un copil deştept care se plictiseşte şi are un computer la îndemână? Nu, nu stă pe reţelele de socializare. Învaţă limba japoneză. "Eram prin clasa a III-a şi mă plictiseam într-o seară. Am început să traduc cu google translate câteva expresii din japoneză. Mi-a plăcut foarte mult, aşa că m-am înscris la un curs online, organizat de fundaţia lui Dan Voiculescu. Apoi mi-am cumpărat reviste cu CD-uri. În prezent, fac cursuri cu o profesoară", spune Anamaria Isaia, elevă în clasa a V-a la CNVA, şi ea membră Mensa, la cei 12 ani pe care-i va împlini peste trei săptămâni.
Testul i s-a părut foarte uşor, iar în Mensa a intrat sperând să-şi găsească aici nişte prieteni pe măsură şi cu aceleaşi preocupări ca ale ei. Vorbind cu Anamaria, am descoperit un copil foarte serios şi ambiţios atunci când vine vorba de muncă, dar tot timpul cu o lumină jucăuşă în ochi şi o înclinaţie sănătoasă spre umor, lucru mai rar pentru un copil de vârsta ei. Îi plac foarte mult matematica şi limba engleză, dar se dă în vânt şi după dezlegat tot soiul de teste, puzzeluri şi mistere. Îmi spune că vrea să devină procuror în New York. Mă umflă râsul când o aud. Nu că n-aş vedea-o în stare, dimpotrivă. Ci pentru faptul că ea ştie şi ce profesie şi unde vrea s-o practice, în timp ce alţi copii de vârsta ei nici nu ştiu pe unde calcă. Îmi răspunde cu licărirea aceea ghiduşă în ochi: "Dacă mă concentrez, vă spun şi luna şi anul când voi deveni procuror. Noaptea, înainte să adorm, mă gândesc la multe şi-mi fac planuri", răspunde ea, mai în glumă, mai în serios. Visează să facă facultatea în America, iar la New York vrea să locuiască, pentru că-i plac oraşele mari şi aglomerate, pline de provocări, care nu te lasă să te plictiseşti. În timpul liber ascultă muzică pop-rock şi citeşte. Îi place să citească în limba engleză. Japoneza nu ştie deocamdată la ce-i va folosi mai târziu. Pur şi simplu învaţă de plăcere şi pentru că e un exerciţiu foarte bun, mai ales că şi aici e vorba de descifrat mistere când vine vorba să scrii în cele trei alfabete pe care le are limba.
Designer vestimentar cu simţ matematic
Alexandra Maryam Dimofte este, deocamdată, mezina din Mensa Galaţi. Ea va împlini abia în vară 12 ani. Elevă în clasa a V-a la Colegiul Naţional "C. Negri", recunoaşte că a venit la testare la îndemnul tatălui ei, care ştia el ce copil are acasă. Şi ei i-ar plăcea să-şi facă prieteni printre copiii din Mensa. Deşi e pasionată de matematică, are suflet de artist şi visează să devină designer vestimentar. Disciplina exactă pare să fie pentru ea echilibrul care nu o lasă să se desprindă total de realitate, atunci când plăsmuieşte lucruri frumoase pe pânză şi carton. Probabil acesta este motivul pentru care am descoperit la ea un acut simţ practic. Ştie să-şi vândă marfa. A câştigat deja de pe urma picturilor pe care le-a realizat şi ciocolată, dar şi bani, pentru că cei care i-au făcut comenzile au fost atât de mulţumiţi încât şi-au dorit s-o răsplătească mult mai mult decât a cerut ea. "Am desenat după fotografii, pentru mamele colegilor mei, la 8 Martie. Au avut foarte mare succes. Aşa că am mai primit şi alte comenzi", mă lămureşte ea.
Frecventează cursurile de pictură de la Centrul Cultural, dar şi tabere de vară, unde a învăţat să deseneze orice. Am întrebat-o dacă are vreun model dintre designerii vestimentari sau dintre pictori, pe care ar vrea să-l urmeze şi mi-a răspus foarte prompt că ea este propriul ei model. "În fiecare zi încerc să devin măcar cu puţin mai bună decât am fost. Nu mă întrec cu nimeni, decât cu mine însămi", spune ea, cu seriozitatea şi liniştea unui înţelept budist.
În puţinul timp care-i mai rămâne liber după ce rezolvă probleme la matematică şi-şi face temele, citeşte, merge cu bicicleta şi se distrează făcând mâncare alături de mama ei, care ştie să facă din gătit o artă şi-o poveste.
Programator, cu premii literare şi cărţi publicate
La cei 13 ani ai ei, Denisa Lepădatu, elevă la Şcoala Nr. 11, are nişte preocupări mai puţin obişnuite. O poţi găsi mai tot timpul printre literaţii maturi ai urbei, la cenacluri, la lansări sau târguri de carte. A debutat în revista Boem@, în 2012, iar de atunci şi până în prezent i-au apărut deja opt volume, fie de versuri, fie în proză. Are peste 30 de premii literare, la nivel naţional şi internaţional. A publicat în numeroase reviste literare. Este membră a câtorva cenacluri literare online şi a apărut în mai multe antologii de creaţii literare. Este redactor și colaborator permanent la revistele “Boem@”, "Micul Prinţ" din Chişinău şi “Literatura pentru copii”. În octombrie 2015, a fost aleasă membru în comitetul de conducere al Organizaţiei Mondiale a Copiilor Talentaţi.
La prima vedere, ai crede că îi ghiceşti deja drumul croit printre filologi şi scriitori. Însă, surpriză! Denisa vrea mult mai mult de la ea. Literatura va rămâne doar o pasiune. Ca profesie, vrea să devină programator IT, pentru că-i place foarte mult matematica.
A venit la testarea Mensa pentru că a vrut să se verifice. Iar acum, nu-şi doreşte decât să găsească oameni în organizaţie care s-o ajute să înveţe lucruri noi şi interesante. Vrea să meargă la întâlniri şi "să se implice activ". În timpul liber, se ocupă de tot ceea ce înseamnă Germania, ţară pe care a vizitat-o de câteva ori, pe care o adoră şi unde doreşte să facă facultatea şi să profeseze. Învaţă limba, ascută ştirile de la televiziunile nemţeşti şi citeşte tot ceea ce-i cade în mână despre istoria şi geografia acestei ţări. Vrea să ştie tot, atunci când va ajunge acolo. Îi place spiritul nemţesc: ordinea, disciplina şi corectitudinea. Calităţi pe care le are şi ea. Altfel n-ar fi realizat atât de multe la vârsta ei.
Ea demonstrează încă o dată polivalenţa copiilor cu adevărat inteligenţi, care au deschise mai multe căi pentru a deveni oameni importanţi în diferite domenii.
