Societăţile din subordinea Consiliului Local şi a Consiliului Judeţean fac mai mult "afaceri" pe banii din taxele şi impozitele gălăţenilor * Calorgal, cu pierderi de milioane, o ia vertiginos pe urma Apaterm * Din zece societăţi locale şi judeţene, jumătate au reuşit "performanţa" de a ieşi "pe minus", dar nici celelalte nu se simt prea bine
Bani publici să fie, că societăţi locale care să-i toace se găsesc! Cel puţin asta pare a fi, de ani de zile, deviza unora dintre societăţile aflate în subordinea Consiliului Local Galaţi sau a Consiliului Judeţean Galaţi.
De departe, la capitolul găuri la bugetul public, se detaşează SC Calorgal SA, care a preluat cu "succes" tradiţia deschisă de defunctul SC Apaterm SA. Mai exact, potrivit datelor centralizate de Ministerul Finanţelor, Calorgal a reuşit în 2015 "performanţa" de a acumula, la o cifră de afaceri de 16,49 milioane de lei, o pierdere de 4,23 milioane de lei. Vorbim de o firmă pe care administraţia locală ne-o prezenta ca pe o fată mare a termoficării locale, dar care, în final, s-a dovedit, inclusiv în năravuri, „aceeaşi Mărie” a Apaterm - fără soluţii, cu o schemă de personal supraîncărcată „din considerente sociale” şi cu datorii cu carul. Apropo de Apaterm, în dreptul ei, pe 2015, figurează o pierdere de 25,62 milioane de lei… Perspectivele Calorgal rămân destul de sumbre, în condiţiile în care, pe fondul bălmăjelii generale din sistemul centralizate de furnizare a apei calde şi căldurii, un segment însemnat al bunilor platnici s-au orientat spre încălzirea pe cont propriu, cu centrale de apartament, ce presupun un efort financiar, dar cel puţin nu rişti să rămâi cu robinetele secate sau caloriferele îngheţate în mijlocul iernii. Anul trecut, la Calorgal, s-au înregistrat 2.300 de cereri de debranşare. Lor li se adaugă încă vreo 1.000 de cereri de anul acesta, plus debranşările făcute „blat” de cei exasperaţi de piedicile tehnico-birocratice menite să-i ţină captivi într-un sistem centralizat ineficient.
La polul opus se află SC Apă Canal SA. Monopolul pe ţevile de apă rece ale gălăţenilor i-a adus un profit ce-ar face să pălească de invidie orice companie din Galaţi. Potrivit Ministerului Finanţelor, Apă Canal a obţinut la o cifră de afaceri de 91,24 milioane de lei un profit net de 18,31 milioane de lei. Practic, cu aceste rezultate, Apă Canal are toate şansele să se plaseze în fruntea topul întreprinderilor mari din plan local, fără însă ca asta să se vadă neapărat în creşterea calităţii serviciilor pentru gălăţeni, altfel decât prin creşterea periodică a tarifelor la apă rece şi canalizare. Pe de altă parte, nici prosperitatea Apă Canal nu e chiar atât de solidă pe cât pare. Societatea încă mai are multe de făcut în extinderea infrastructurii de apă şi canalizare, iar pentru asta s-a împrumutat, în cadrul unui program mai amplu, cu 42,7 milioane de lei de la BERD, bani care din 2016 trebuie returnaţi. Societatea mai are de recuperat de la clienţii din municipiul Galaţi circa 28,75 milioane de lei.
Gospodărirea se zbate "pe uscat"
Chiar dacă, de-a lungul timpului, SC Gospodărire Urbană SRL a dat mai mult prin gropi, societatea din subordinea CL Galaţi a reuşit, anul trecut, cel puţin să nu mai iasă „pe minus”. La o cifră de afaceri de 9,76 milioane de lei, societatea a obţinut un profit de 491.299 lei, mai mult, desigur, tot din comenzile venite din partea municipalităţii. E bine şi aşa, în condiţiile în care, în anii precedenţi, Gospodărire Urbană a înregistrat pierderi de 191.133 lei, respectiv, 212.867 lei. Problemele de fond în ceea ce priveşte activitatea societăţii rămân însă cam aceleaşi. Cea mai ruşinoasă chestiune, şi pentru societate, dar şi pentru CL Galaţi, este incapacitatea de a pune pe picioare Plaja Dunărea şi de a face din ea cu adevărat o bază de agrement pentru gălăţeni. Punerea „parţială” în funcţiune de anul acesta, fără bazine, a fost mai degrabă de toată jena. Trece Dunărea pe lângă noi, dar Galaţiul nu are măcar un ştrand, ce să mai zicem de aqualand sau alte amenajări care ne sunt promise mereu prin campaniile electorale.
Tot sub umbrela CL, compania locală de transport public, SC Transurb SA, a marcat anul trecut, la o cifră de afaceri de 42,7 milioane de lei, un profit net de 73.643 lei, mai mic decât cel din 2014, când profitul net a fost de 643.230 lei, dar apropiat de câştigul de 79.943 lei, din 2013. Anul acesta va fi, cu siguranţă, mai rodnic financiar pentru Transurb, odată cu eliminarea de pe traseu a maxi-taxiurilor, însă şi pretenţiile pentru acoperirea necesităţilor de transport ale gălăţenilor vor fi mai mari. Iar acest lucru nu vrea fi prea uşor de făcut doar cu autobuze culese de pe la SH-uri şi nici măcar cu cele 14 troleibuze noi ce ar urma să fie achiziţionate, în condiţiile în care firul de contact trebuie refăcut, iar pentru asta vor fi necesari vreo 21,2 milioane de lei. Iar dacă tot a venit vorba de transportul în comun, oare când s-o învrednici Primăria - poate chiar în colaborare cu Transurb - să (re)facă refugiile din staţiile de autobuz? Aşa-i când „aleşii” se plimbă mai mult cu limuzina, uită cum e să aştepţi autobuzul când te bate soarele în cap sau se abate vreo ploaie sau ninsoare mai mare!
Greu la deal cu societăţile publice
După ce SC Drumuri şi Poduri SA a fost condusă spre groapa falimentului, la CJ Galaţi se încearcă, fără prea mare convingere, resuscitarea SC Consproiect SA, cândva „fabrica de proiecte” a judeţului. Tăvălită prin tot felul de interese obscure vehiculate pe cale politico-administrativă, Consproiect mai mult agonizează decât scrie proiecte pentru viitorul judeţului. Conducerea CJ a cam lăsat-o de izbelişte, iar Curtea de Conturi, de altfel, i-a cam bătut obrazul că, deşi are propria societate de proiectare, încredinţează proiect unor societăţi din afară… Cert este că, în 2015, Consproiect, la o cifră de afaceri de 407.456 lei, a ieşit „pe minus” cu 364.402 lei, iar singura consolare ar fi aceea că nu s-a dat o gaură mai mare, precum cea din anul precedent, de peste 1,01 milioane de lei. În ianuarie a.c. s-a aprobat un plan de reorganizare a societăţii şi zice-se că societatea ar mai avea, totuşi, şanse să supravieţuiască. S-o vedem şi pe asta, deşi din „ce-a păpat lupul” şi cu atâtea încurcate iţe politice e cam greu să mai refaci o societate, altfel, cândva, importantă pentru judeţ.
Interacţiune cu mediul de afaceri
Pe partea societăţilor ce ar trebui să contribuie la susţinerea mediului de afaceri, „crema”, din partea CL, e luată SC Administraţia Pieţelor SA, care e „sufletul comerţului” din pieţele gălăţene, mai ales când e vorba de ridicat taxele de pe la zarzavagii. Societatea are ca profil îmbunătăţirea serviciilor oferite comercianţilor, însă schimbări majore în această privinţă nu prea au fost în ultima perioadă. Unele pieţe par încremenite în timp şi doar… preţurile avansează. Una peste alta, Administraţia Pieţelor a obţinut anul trecut, la o cifră de afaceri de 20,21 milioane de lei, un profit net de 1.120.175 lei, ceva mai mare faţă de cel din 2014, de 878.355 lei.
Regia Autonomă Zona Liberă Galaţi pare a fi ieşit, în 2015, din vria în care intrase în anul precedent şi care, la o cifră de afaceri de 2,29 milioane de lei, s-a încheiat cu o pierdere de 195.829 lei. Una din cauzele principale a fost pierderea concesiunii pentru Enel, după renunţarea la proiectul de realizare a unei termocentrale, iar cu un mediu de afaceri gălăţean nu prea atrăgător pentru investitori, pierderea a fost destul de greu de compensat. Totuşi, anul trecut, la o cifră de afaceri asemănătoare - 2,41 milioane de lei - s-a reuşit o revenire „pe plus”, respectiv un profit net de 41.292 lei. Mai este însă destul până a se ajunge măcar la cifra de afaceri din 2013, de 3,92 milioane de lei, sau la profitul de 787.080 lei. Dincolo de asta, contează însă facilităţile oferite investitorilor, iar din acest punct de vedere, activitatea în Zona Liberă nu este una foarte animată.
În zona rezultatelor financiare negative rămâne Cons Management Parc de Soft. La o cifră de afaceri în 2015 de 735.664 lei, aproximativ la fel ca în anul precedent, „gaura” financiară a fost mai mică - 72.910 lei, faţă de pierderile din anul precedent, de 299.152 lei şi faţă de cele din 2013, de 424.647 lei. Pe de altă parte, Parcul de Soft, dincolo de pura administrare a unor spaţii, ar trebui să însemne mai mult în materie de oportunităţi oferite firmelor de IT. Oportunităţi, servicii, care ar trebui să asigure măcar susţinerea financiară firmei care administrează parcul.
Dar, dacă, de bine, de rău, la Parcul de Soft se întâmplă ceva, SC Industrial Parc SRL rămâne un fel de Fata Morgana pentru mediul de afaceri local. În schimb, foarte palpabile sunt pierderile înregistrate an de an. Anul trecut, nota de plată pentru un Parc Industrial care, de facto, nu există, a fost de 290.755 lei.
