Armatorii de pe Dunăre, mulţi dintre ei gălăţeni, pierd zilnic mii de euro, din cauza unui blocaj produs în apropiere de Giurgiu, în sectorul bulgăresc al fluviului. Din cele peste 40 de convoaie, cu câte patru, cinci sau şase barje, unele stau pe loc chiar şi de zece zile
Peste 40 de convoaie sunt blocate, de mai multe zile, între Olteniţa şi Giurgiu, la kilometrul 456. Având câte patru, cinci sau şase barje în componenţă, convoaiele sunt obligate să se „spargă” şi fiecare barjă să fie trecută pe rând de punctul critic, unde adâncimea apei este mai mică de doi metri. Asta se traduce în pierderi suferite de armatori, estimate la 2.500 de euro pe zi pentru fiecare convoi. Şi sunt convoaie care stau şi de zece zile blocate. La rândul lor, clienţii care au nave maritime în Constanţa şi nu-şi primesc marfa la timp au şi ei pierderi pentru a-şi suplimenta marfa înţepenită între Olteniţa şi Giurgiu. Nu sunt doar armatori români afectaţi de blocajul de la bulgari, ci şi cei cu alte pavilioane (Serbia, Germania etc.).
"Înainte, pe Dunăre, aveam un singur punct critic, în zona Belene, la km 568. Anul trecut, o firmă românească a luat nişte bani de la guvern, a obţinut un protocol şi a vrut să facă dragaj pe sectorul bulgăresc. Dar nisipul scos nu a fost refulat pe mal, aşa că s-au format aluviuni şi există acum încă două puncte critice, la km 456 şi la km 407. Sunt convoaie care stau şi de zece zile, altele stau de cinci, de şapte zile, depinde cum au încărcat. Lucrul acesta se întâmplă în fiecare an", ne-a declarat Paul Ivanov, armator gălăţean.
Punct critic înseamnă o adâncime a apei de 1,80-2,00 metri, dar aşa sunt denumite, de regulă, zonele dificile de trecere. La km 456, Dunărea este foarte largă, viteza apei este mai mică, iar şenalul navigabil nu se mai autocurăţă, astfel că aluviunile aduse din amonte se depun dacă debitul e foarte scăzut.
Cine e de vină
"Pentru că Hidroelectrica nu are niciun site, niciun sistem de avertizare prin care să ne anunţe că opresc uzinarea, noi nu putem şti când Porţile de Fier 1 şi Porţile de Fier 2 urmează să oprească debitul de apă, adică Hidroelectrica nu ne informează când va urma oprirea uzinării apei. Când ei opresc uzinarea sau când opresc apa în bazin, Dunărea scade brusc, cu un metru în două zile. Pe lângă Hidroelectrica, de vină este şi statul român, care ne ia taxe la capacitate maximă pentru tranzitare canal, chiar dacă noi încărcăm la 30 la sută. Când e apa mai mică, noi trebuie să suportăm pierderile şi din taxe, pentru ca marfa să ajungă cu acelaşi preţ în Constanţa, unde s-a făcut tradingul. Pe de altă parte, statul nu ne ajută cu nimic, nu face nici epiuri ("coridoare" din piatră pentru dirijarea apei - n.r.) ca să păstreze şenalul navigabil", a încheiat armatorul gălăţean.
