* Imobilul a fost ridicat în urmă cu peste 100 de ani, de un arhitect din Iaşi
Asemenea altor clădiri monumentale din Galaţi, Palatul Poştei este oarecum ascuns privirilor trecătorilor. Edificiul istoric se află pe strada G-ral Iacob Lahovary, la mică distanţă de străzile Domnească şi Bălcescu. Strada oarecum îngustă, dar şi clădirile vecine, construite în epoci ulterioare, împiedică o vedere de ansamblu a faţadei acestui edificiu istoric, aflat încă într-o perfectă stare de conservare. Alta era, fără îndoială, situaţia la începutul secolului al XX-lea, când clădirea proaspăt ridicată era pusă în valoare de un spaţiu împrejmuitor generos.
În căutarea terenului
Documentele vremii arată faptul că la Direcţia Generală a Poştelor există, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, un buget de 80.000 de lei pentru construirea la Galaţi a unui local telegrafo-poştal. Nu exista însă şi un teren necesar pentru ridicarea clădirii, astfel că totul a rămas doar în stadiul de intenţie. "Abia în 1894, Ministerul de Interne a achiziţionat de la comerciantul gălăţean Leibiş Goldberg terenul din strada Municipală nr. 5, pentru care a plătit suma de 25.000 de lei. Contractul de vânzare a fost autentificat la Tribunalul Covurlui, la data de 16 septembrie 1894", a precizat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Galaţi.
Primele discuţii
Din documentele existente la Serviciul Judeţean de Arhivă Galaţi, reiese că Grigore Cerkez, director general al Direcţiei Poştelor, comunică Primăriei Comunei Galaţi, la 20 iulie 1906, că Direcţia Generală a Telegrafelor, Poştelor şi Telefoanelor este autorizată, conform legii de la 1 martie 1906, să construiască localuri proprii pentru serviciile sale în diferite localităţi din ţară. Cere astfel autorităţilor locale gălăţene să elibereze autorizaţia pentru construcţia localului din comuna Galaţi şi să scutească instituţia Poştei de taxele lucrărilor de construcţie. Primar al Galaţiului la acea vreme era avocatul Emil Vulpe. Edilul i-a răspuns că, în urma şedinţei Consiliului Comunal din 21 septembrie 1906, s-a decis ca Direcţia Generală a Poştelor să trimită în copie contractul de dare în întreprindere a construcţiei palatului. La 25 iulie 1906 are loc alinierea construcţiei faţă de celelalte clădiri de pe stradă.
Contestări şi nemulţumiri
Între timp, pe 27 iulie în acelaşi an, la Bucureşti este încheiat un contract între Direcţia Poştelor şi ing. arhitect Virgiliu Em. Hălăceanu, domiciliat în Iaşi, câştigător al licitaţiei. Obiectul contractului era construirea unui local al poştei şi a unei locuinţe a dirigintelui.
Inginerul Constantin C. Constandachi, reprezentant al lui Hălăceanu, anunţa Primăria Galaţi, la 25 iulie 1906, de iminenta începere a lucrărilor pentru clădire.
"Construcţia Palatului Poştei nu a fost lipsită de incidente. Vecinii, Primăria şi Compania Apelor din Galaţi se plângeau constructorului de depozitarea materialelor pe toată strada, de ruperea conductei de apă, de deteriorarea trotuarelor, a pavajelor şi de întreruperea circulaţiei. În documentele existente la Serviciul Arhivă, datând din anul 1908, Direcţia de Telegraf şi Poştă figura pe strada Iacob Lahovary la numărul 6", a mai spus Marius Mitrof.
Jocul volumelor
Suprafaţa clădirii este de 2.100 de metri pătraţi şi este formată din subsol, parter şi etaj. Potrivit sursei citate, clădirea este construită din beton, iar zidurile sunt făcute din cărămidă. În 1943, edificiul era evaluat la 86 de milioane de lei. În aceeaşi perioadă, subsolul adăpostea serviciile de poştă, arhiva, bucătăria cantinei şi atelierul de tâmplărie. La parter se găseau alte servicii de poştă, serviciile de Cecuri şi Economii, Serviciul Societăţii Române de Radiodifuziune, cabinetul şi locuinţa dirigintelui, garajul şi magazia de materiale. Etajul cuprindea Serviciul de telegraf, Serviciul Telefonic Judeţean, Serviciul Cenzurii, camera de oaspeţi, toate serviciile administraţiei şi cantina funcţionarilor.
"Arhitectonic, Palatul Poştei se înscrie în arhitectura proprie unor edificii ridicate în urma unor programe proprii a unor instituţii, ceea ce le face să se remarce în peisajul urban. Clădirea este lungă şi are câmpul faţadei acoperit de cărămidă aparentă, într-un joc al volumelor de gol-plin. Acest aspect îi conferă o armonie arhitectonică evidentă", a concluzionat Marius Mitrof.
Istoricul serviciilor de poştă în Moldova
Generalul Pavel Kiseleff a luat o serie de măsuri administrative, între anii 1829-1834, pentru îmbunătăţirea poştelor din Muntenia şi Moldova. Astfel, în Moldova funcţionarea poştei a fost dată în arendă, prin licitaţie publică, pentru anii 1831-1834, lui Nicolae Privileghie, stabilindu-se un număr de 1.000 de cai, această arendă fiind apoi prelungită până în anul 1837. În anul 1833, principalele drumuri cu relee de poştă erau deservite de 1.500 de cai în Moldova (Sculeni-Iaşi-Vaslui-Strâmtura, Bârlad-Focşani-Galaţi, Podu Iloaiei-Mihăileni, Târgu-Frumos-Fălticeni-Piatra-Bacău-Ocna). În anul 1854, la propunerea austriecilor s-a început construirea în Moldova a primelor linii telegrafice Cernăuţi-Suceava-Fălticeni-Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci, iar de aici la Focşani şi Galaţi.
În urma unor alte tratative s-a realizat joncţiunea reţelelor telegrafice ale Munteniei cu cele ale Moldovei între localităţile Brăila-Galaţi şi prin Focşani. Aproape concomitent s-au deschis oficii telegrafice la Iaşi, Tecuci, Bârlad, Izmail, Focşani şi Galaţi, unde şeful oficiului era Cezar Librecht. În Galaţi, telegraful şi poşta funcţiona în anul 1856; la început servea doar intereselor familiare, din cauza taxelor mari, iar mai târziu s-a extins, datorită ieftinirii comerţului şi taxelor.
