Satul Roşcani din comuna Băneasa ascunde una dintre comorile veritabile ale patrimoniului gălăţean. Este vorba despre o bisericuţă cu formă atipică, modestă la o primă vedere, dar în zidurile căreia poate fi descifrată o bună parte din istoria modernă a Galaţiului şi chiar a Moldovei.
1827, anul în care lemnul a fost înlocuit de cărămidă
Au trecut aproape două secole din momentul în care construcţia actualei biserici de la Roşcani a fost finalizată. Era 1827, atunci când localnicii din Roşcani au putut păşi pentru prima oară în lăcaşul de cult, abia ridicat, probabil pe locul fostei bisericuţe din lemn. Noua biserică era ridicată din cărămidă, iar forma sa nu se abătea prin nimic de la stilul arhitectural al lăcaşurilor de cult construite pe toată întinderea Moldovei. "Cea mai veche biserică din această localitate despre care avem cuno ştinţ ă, până în prezent, datează din secolul al XVIII-lea; avea hramul Adormirea Maicii Domnului. Aceasta ruinându-se la începutul veacului următor, proprietarul moşiei, serdarul Mihalachi Chicuş (1806-1868), ia iniţiativa ridicării unei noi biserici, cu acelaşi hram, pe ruinele vechiului locaş", a arătat preotul Eugen Drăgoi, într-un material publicat în revista Danubius.
Ctitorită de un boier din zonă
Cea mai veche mărturie atestată despre existenţa unui lăcaş ortodox la Roşcani datează din 1809, atunci când Biserica "Adormirii Maicii Domnului" din localitate apare în Catagrafia bisericilor din Moldova. Ctitorul bisericii a fost serdarul (boier de rang mijlociu, comandant de oaste şi în special de cavalerie - n.r.) Mihalachi Chicuş, care deţinea o moşie în zonă. Fondatorul bisericii s-a îngrijit ca lăcaşul pe care l-a ridicat să fie înzestrat cu cu cărţi bisericeşti şi cu obiecte de cult. De asemenea, a avut grijă şi de preoţii care au slujit la Roşcani.
"Din punct de vedere arhitectural, biserica a fost construită în plan treflat, mai larg spre latura de vest. Lăcaşul dispune şi de un pridvor pentagonal. În exterior este lipsită de turle, dar în interior se află, pe naos, o cupolă în formă de calotă. Catapeteasma originală construită din lemn s-a păstrat, pe aceasta regăsindu-se elemente neoclasice. În 2005, biserica a intrat într-un proces de reparaţii, lucrări care s-au finalizat în 2007-2008", a precizat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Galaţi.
Potrivit informaţiilor de pe site-ul acestei instituţii, "din punct de vedere patrimonial se remarcă pictura murală realizată in fresco în stil neo-bizantin. Pictura din interiorul bisericii se regăseşte în cea din exteriorul Mănăstirii Voroneţ".
Mama ctitorului, înhumată în biserică
Din datele oferite de Marius Mitrof, reiese că Mihalachi Chicuş descindea dintr-o familie de răzeşi şi vechi mazili (mici boieri - n.r.) moldoveni, proveniţi din ţinutul Tutovei, ridicată la rang boieresc în timpul domniei lui Scarlat Vodă Callimachi (domnitor al Modovei în trei rânduri, în perioada 1806-1819). Tatăl lui Mihalachi, Ioan, a avut rangul de slujer, adică dregător boieresc având ca îndatorire aprovizionarea curţii domneşti cu carne. Mama lui Mihalachi, Maria, născută în 1781, este înhumată în partea de sud a pronaosului bisericii de la Roşcani.
Complotul antiunionist
Mihalachi Chicuş s-a născut în 1806. Potrivit memoriei locale, în copilărie era olog, dar s-a vindecat prin şedere îndelungată la Mănăstirea Neamţ, acolo unde s-au făcut rugăciuni pentru el de către vieţuitorii obştii. După vindecare, s-a căsătorit cu Smaranda, fiică a comisului Mihalache Străjescu. Acesta din urmă era proprietarul moşiei Ţiglina, un convins antiunionist şi părtaş la fraudarea alegerilor din 1857. "Cu toate acestea, în zona Mazepa de astăzi, a existat, până la 1918, un meidan (maidan) numit Străjescu. Iar în perioada interbelică exista la Galaţi chiar şi o stradă Străjescu", mai spune specialistul citat. În perioada premergătoare unirii principatelor române (24 ianuarie 1859), Mihalachi Chicuş s-a separat, împreună cu alţi moşieri covurluieni, în tabăra antiunioniştilor. Serdarul a murit, din cauza agravării bolii reumatice de care suferea, la 17 ianuarie 1868.
Mărturie a stilului moldovenesc
Satul Roşcani este atestat documentar încă din anul 1455, ceea ce înseamnă că aşezarea exista chiar dinainte de lunga domnie a lui Ştefan cel Mare (1457-1504). Biserica din localitate este construită în stilul de arhitectură bisericească dezvoltat pe tot cuprinsul Moldovei. Modul tradiţional de construcţie, bazat în special pe lemn, a primit elemente bizantine, rezultând astfel stilul moldovenesc. Planul treflat al bisericii este una dintre caracteristicile acestui mod de a construi.
Stil comun pentru întreaga provincie istorică
Planul treflat întâlnit la Biserica "Adormirii Maicii Domnului" de la Roşcani este propriu stilului de construcţie a vechilor biserici din Moldova, lucru dovedit de unele lăcaşe de cult situate în nordul regiunii. Prin această caracteristică, precum şi prin alte elemente distinctive, bisericile din această regiune geografică diferă de construcţiile religioase din Ţara Românească. Şi pictura, tip frescă, de pe zidurile din interiorul bisericii de la Roşcani are asemănări evidente cu aceea întâlnită pe zidurile vechilor lăcaşe din nordul Moldovei. Pe zidul de vest al bisericii din Roşcani este înfăţişată scena Judecăţii de Apoi. Reprezentarea este asemănătoare cu picturile cu aceeaşi temă existente pe zidurilor unor mănăstiri precum Moldoviţa, Suceviţa sau Voroneţ, aşa cum este specificat în volumul "Monumente ale anilor de luptă şi jertfă" (1983), scris de Florian Tucă.
