Criticul literar Pompiliu Constantinescu s-a născut pe 17 mai 1901, la Bucureşti. A urmat școala elementară și cursul secundar la București (clasa I în particular, clasele II-IV la Liceul "Mihai Viteazul" și clasele V-VII la Seminarul Pedagogic Universitar), apoi Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti. A fost, în perioada interbelică, cel mai longeviv cronicar literar al unei reviste, publicând la "Vremea" între anii 1930-1938 şi colaborând la "Revista Fundaţiilor Regale", începând cu 1939. Fără un program aparent, criticul a reuşit să emită judecăţi de valoare, dintre care puţine au fost infirmate în timp.
A evitat, până la un punct, echivocul opiniei, apărând independenţa de atitudine şi libertatea de a judeca. A mai colaborat la publicaţiile "Mioriţa", "Ritmul vremii", "Mişcarea literară", "Sburătorul", "Viaţa literară". A publicat volumele "Mişcarea literară" (1927), "Opere şi autori" (1928), "Critice". A editat, împreună cu Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu şi Tudor Şoimaru, revista "Kalende" (1928-1929).
Postum, i-a apărut volumul "Eseuri critice" (1947). Ulterior i-au mai apărut lucrările: "Scrieri alese" (1957), "Scrieri", vol. I-IV (1967-1972), "Studii şi cronici literare" (1974), "Poeţi români moderni" (1974), "Caleidoscop" (1974), "Romanul românesc interbelic" (1977), "Figuri literare" - o culegere de 400 de pagini din articolele, cronicile şi studiile sale, cu o prefaţă de G. Dimisianu. A colaborat la revista umoristică "La zid" a lui Ion Anestin, semnând cu pseudonimul Pyrhon. Începând cu 1945, până la sfârşitul vieţii, a susţinut cronica literară la Radio Bucureşti.
A încetat din viață în noaptea de 9 spre 10 mai 1946, la Bucureşti, în urma unui infarct cardiac.
