A văzut un popă negru însoţit de-un popă verde
însoţit de-un popă roşu însoţit de-un popă gri...
se uitau cum trece apa, cum nimica nu se pierde,
cât de mică e distanţa dintre-a fi şi a nu fi!
Mângâiau nişte icoane aurite şi-argintate,
nişte cruci cu pietre scumpe, nişte busuioc uscat,
trimiteau (încet) la ceruri substantive delicate
despre măreţia apei într-un timp automat!
Stare bună de agheasmă: vorbe rele despre vreme,
of(of)of(uri) şi sudalme, invective şi măscări...
domnul Noe trage Arca printre mofturi şi blesteme,
nimenea nu dă răspunsuri, pune numai întrebări!
Cine poate să răspundă, cine poate să priceapă
cât de mică e distanţa dintre-a fi şi a nu fi?...
nici un negru, nici un verde, nici un roşu, nici un gri,
dacă Dumnezeu se-ncruntă şi ne lasă fără apă!