Din colecția „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou”
(!) sigur că da: n-am vrut să n-am o bella donna
cu treacă-meargă dimineaţa şi cu ceai,
cu lugu-lugu şi pupici până n-amiază -
şi după aia foaie verde n-am şi n-ai (!)
(!) n-am încotro, n-ai încotro - n-avem ce face -
ne prea/gătim - în seara asta-i bal mascat:
eu - scârţa-scârţa - ostenesc la madrigale,
iar tu mă strigi să repetăm în vis şi-n pat (!)
(!) ce bine-ţi şade, minunata mea suveică:
rochie lungă până-n seară, până-n zori,
până la capăt - balul cesta-i fără capăt -
sigur că da: fără sfârşit, de multe ori (!)
(!) şi ce cadril, ce bolero... şi ce mătase,
ce negru viu pe-atâtea trupuri - ă, hă, hă! -
ce măşti, ce sus, ce fals, ce jos, ce hai încoace -
dar numai ţie nici nu-ţi şade cum îţi stă (!)
(!) şi tot aşa: vino încoace, pleacă-ncolo -
ce adăstare: eu adăst... şi tu adăşti:
un fel de pândă-n rost(o)goluri şi-n dantele -
ce rai(?!) şi iad(?!) aşteaptă dincolo de măşti (!)
(!) sigur că da: n-am vrut să n-am o bella donna -
şi n-am avut, nu ştiu să am, dar mi s-a dat
în dar... să caut alinare-n mătrăgună
şi să-mi petrec deşertăciunea... demascat (!)