Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) oricât ar fi de lungă sau scurtă ceastă Cale,
oricât ar fi de strâmbă ori dreaptă, nu socot
să-i tulbur ne/dreptatea, să-i umblu prin metehne –
io-s cel ce cată Cheia, nu-s domnul Supra/Tot (!)
(!) nu-i scad Eternitatea, nu-i cresc Vremelnicia,
nu ştiu dacă-i Minciună, nu ştiu de-i Adevăr –
e gaură de vierme?!...sunt vierme şi rod mărul
fără ieşire...până nu mai rămâne măr (!)
(!) și bat la câte-o poartă, ori uşă, ori fereastră
care-mi răsar în Cale – ispite şi-ncercări –
dar nu-mi răspunde nimeni – şi cui să cer iertare
prin ceste goluri pline cu trecătoare stări (?)
(!) mai văd câte un vierme rar şi flămând ca mine,
căutător prin mărul frumos, aproape gol –
pun lacăt şi la Viaţă, pun lacăt şi la Moarte,
le strâng pe amândouă...şi plec în Cheia Sol (!)
