Păi, dragă (şi des/cântată de păsări rare) Marie de la Pădurărie,
îţi mulţumesc şi-ţi rămân dator pentru fascinantul tău răspuns la Scrisoare Deschisă, de ieri! Ori, mai bine-zis, nu-ţi rămân dator, pentru că te pun din nou la încercare cu un text „cules” din Trifa ta de Taină, mai ales că şi eu am umblat după iepuri, cuibare şi Mirare prin ceste Poghiazuri binecuvântate, sfinţite cu Lacrămi de Mire Moldav şi cu Viers murmurat de Ileană fără Sfârşit!... Aşadar, să continuăm exact după cum urmează!
„Bună dimineaţa, doamna mea de Trifa!/ Zmeul mă întreabă oare ce mai faci (?)/... noaptea, umple Luna, să nu umble goală.../ ziua, duce vorbe blânde la săraci!.../ Vorbe de la tine... vorbele acele/ tot mereu aduse (dinspre-n jos) de vânt,/ ce le mai aşteaptă (lângă drum) sărmanii,/ să nu li se ducă Morile-n pământ!...// Doamna mea de Trifa-i sora cestei Toamne.../ sora cea mai mică des plecată-n jos,/ unde lumea-i surdă, goală, împăiată/ ş-ochi uscaţi la moartea Fătului Frumos!.../ Nenea Strâmbă Lemne-i fratele-i mai mare/... Doamna mea-i dă (hrană) muguri de salcâm,/ poate nu se-ndreaptă şi ne face Cruce/ dreaptă.../ (vine vremea să şi coborâm)// şi Sfărâmă Piatră-i fratele-i (tot mare),/ Doamna-i dă (merinde) stane, steiuri, stânci.../ poate nu le sparge, poate le Zideşte/ drept la Temelia Morilor pe brânci!.../ Să-şi înfrângă teama (toţi, în veci) Sărmanii/ când aud (pe Dealuri) măcinând uşor,/ când aud (pe Vale) Şapte Vorbe Blânde:/ Doamna mea de Trifa-i doamna Dragă lor!”//
...Sigur că da!...
Spune şi tu, Marie de la Pădurărie, oare cine (nu)-i vinovat de Absenţa cestor Personaje? Oare ce şi cum Trebuie să facem pentru Re/Animarea Generală a Lumii Basmelor pe care (nu) le-am uitat şi pe care Nu le mai Învăţăm Nicăieri? Acum, cum vezi şi auzi şi ştii foarte bine, nu mai întâlneşti făt-frumos, ci făt-beton! Acum, cum vezi şi auzi şi ştii foarte bine, nu mai întâlneşti ileană-cosânzeană, ci ileană-strong! Nu mai întâlneşti strâmbă-lemne, ci distruge-lemne! Şi nici sfarmă-piatră, ci zvârle-piatră! Nici zâne, ci dive! Şi divele fac fiţe, se gudură, se maimuţăresc, nu caută vreascuri prin păduri de argint! Şi nu visează nuntă pe cai, ci pe bemwe, cu cât mai multe claxoane de spectacol stupid, adicătelea de neam-prost!... Spune şi tu, Marie de la Pădurărie, nu-i aşa că-i chiar aşa? Oricum, îţi mulţumesc pentru că Exişti şi pentru că ai Lăsat bileţelul Acela în Cartea cu Poezii!
Eu mai aştept!
Şi SUNT IARBĂ PÂNĂ UNDE A OSTENIT LUMINA!
