Astăzi se împlinesc 90 de ani de la nașterea Poetului NICHITA STĂNESCU - 31 Martie 1933 - 13 Decembrie 1983. Așadar, ne comportăm cum se cade în Zi Aniversară... și ne aducem aminte.
Într-o discuție cu poeții și prietenii care l-înconjurau și l-ascultau milimetric, ziua și noaptea, poetul Nichita Stănescu a decretat: "Nu există poeți mari, poeți mici, poeți minori, poeți majori, poeți pătrați, poeți rotunzi, poeți bogați, poeți săraci, poeți cuminți, poeți obraznici. Poeții nu-s echipe de fotbal, șlehte, șefi, adunături, popi, cântăreți, contabili, miniștri... ca să fie catalogați, etichetați, puși aici și acolo după nu știu care criteriu subiectiv, după nu știu care hotărâre a nu știu cărui critic ocupat cu atârnarea epitetelor ornante de fruntea sau de coada unui poet. Pe scurt: POET... ori EȘTI, ori NU EȘTI!”
Sigur că da! Are dreptate ”Îngerul cu o carte în mână”! Are dreptate UMNS, adică ”Uzina de Metafore Nichita Stănescu”! Chiar are dreptate Poetul care se îmbrățișa singur! Eu cred/consider că ”poet mare” e pleonasm, iar ”poet mic” e altceva, iar nu poet! Adică, nu-i poet... și gata! Cum să spui ”privighetoare genială”? Cum să spui ”crizantemă frumoasă”? Cum să spui ”cuc singur”? Sau cum să zici ”porumbel urât”? Cum să zici ”ciocârlie afonă”? Cum să fii poet, dacă nu știi ce face și ce este Metafora, Metonimia, Sinecdoca, Anacolutul? Ori Hiperbola? Ori Aliterația? Sau Personificarea? Sau Alegoria? Sau Oximoronul? Sau operația cu Simboluri? Sau translația de Sensuri?
Nichita Stănescu zicea: ”Nu există fulger fără fulger”! Zicem și noi: Poeții sun Semne de Circulație în Univers! Ceilalți... NU SUNT! Adică... NU EXISTĂ!
Ia cetiți, dragi iubitori de poezie/lectură, cum gândea/scria/vorbea NICHITA: ”A vorbi despre limba în care gândești, a gândi-gândire nu se poate face decât numai într-o limbă - în cazul nostru, a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte îmi dau seama că are! Această observație, această revelație am avut-o abia atunci când am învățat o altă limbă. Atât de proprie, atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încât nu po pot considera altfel decât iarbă. Avem o patrie de pămân și de piatră, și încă o dată avem numele patrie de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără nume nu este patrie. LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA!”... NICHITA zicea că vorbește și scrie în limba poezească. Iacătă: ”eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbește”... NEC PLUS ULTRA!
