Cu nişte viteză normală şi cu nişte visuri îndrăzneţe, vin pe şoseaua care merge dinspre nordul Moldovei de sud, spre sudul Moldovei de sud. Vin devreme, să nu-i apuce târziul pe drum. Vin alături. Ea conduce. El stă.
Ea conduce bine. El stă frumos. Ea este foarte atentă la şosea. El nu prea. El este foarte atent la ea. Ea nu dă doi bani pe el. Că n-are. N-are mărunţi. Brusc, mai încolo, pe dreapta şoselei, el şi ea văd trei mărunţi. Trei mărunţi galbeni. Galbeni din Ghingheşti. Trei mărunţi cu pojarniţă în braţe. Cu braţele pline de pojarniţă, nu aşa, cu două fire, două paie...Se apropie. Îi disting. Sunt trei băieţei (mărişori, între ei). Trei băieţei foarte serioşi, aproape ascunşi după galbenul aproape Van Gogh, dacă nu chiar coborât din tablourile celebrului olandez. Ea frânează. El se sperie o ţâră. Că-i bicisnic. Poate are lipsă de calciu, şi nu ştie. Poate nu are lipsă de calciu, dar stă prost cu dezechilibrul neurovegetativ parasimpatic. Ea ştie. El crede că ea nu ştie. Amândoi, coboară şi păşesc spre galbenii mărunţi. Ei se străduiesc să nu pară sfecliţi. Nici nu clipesc. Sigur, sunt nişte galbeni isteţi. Sunt subţirei şi uscaţi ca nişte scântei. Din cauza asta, par înalţi. Vor să scape de galben. Vor să vândă pojarniţa. Unul are mai multă. Unul are mai puţină. Unul are oleacă mai multă decât cel care are mai puţină. Dar galbenul este egal. Şi privirile copiilor sunt egale. Şi deschise continuu. Deschise ca sufletul lui Van Gogh şi al prietenului său, Gauguin. Ea şi el încearcă să pătrundă dincolo de ochii micilor isteţi. Şi pătrund. Sunt trei galbeni sărmani. Le sticlesc ochii ca la trei motănei îndrăgostiţi. Le sfârâie gândurile în perspectiva probabilă a câştigului prin muncă, nu prin cerşetorie. Începe negustoria. Fiecare sărmănel rosteşte preţul direct proporţional cu suprafaţa galbenului strânsă în buchet. Eu mă uit la ea. Ea se uită la ei. Eu mă uit la ea şi la ei. Ea ia toată pojarniţa. Mărunţii rămân fără galben. Ei iau banii de la ea. Când văd ce sumă enormă primesc, mărunţii se micşorează de uimire, după care cresc fulgerător şi deodată cu bucuria dintre ei. Suma primită pe sunătoare este egală cu bugetul satului pe un an/lumină. Nu orice fel de lumină, ci numai lumina din ochii lor, cea mai curată dintre luminile acestui rotund de lut. Parol!
