"Scriitorul" din titlu, adică Şcoala gimnazială Nr. 11, locuieşte în Ţiglina III. Şi se ştie foarte limpede că toate şcolile sunt aproape când cu drag de cunoaştere te-ndrepţi spre sala de clasă, când ai în ghiozdan un „Abecedar istoric gălăţean” şi când îl ai lângă tine chiar pe prozatorul/dramaturgul Victor Cilincă, autorul acestui op unic pe meleagurile din partea de sud a Moldovei de nord, cel puţin. Din depărtare, clădirea şcolii inspiră/arată o măreţie liniştită, exact cum era şi cel care i-a lăsat/determinat/convins pe „jderii” mei contemporani să-şi boteze cu numele şi prenumele său sanctuarul unde-şi „sacrifică” joaca şi copilăria, unde-şi formează/dozează pofta de învăţătură şi-şi încarcă ochii şi sufletul cu orizonturi, adulmecând mereu proaspăta rostire a lui Miron Costin: „Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor”!... Nu?
Sigur că da!... ”Abecedarul...” ziaristului care circulă cu „Maşina de distrus tot” şi care a descoperit „Odiseea pentru uz intern” în Fosa Marianelor, care îmi dă dezlegare la emoţii înlăcrămate ori de câte ori vizionez drama precarităţii şi amărăciunea din „Fetiţa cu brichetă”, este chiar una dintre cărţile necesare în fiecare bibliotecă, în fiecare servietă, la fiecare căpătâi, întocmai cum glăsuieşte cronicarul/istoriograful moldovean. Şi, acestea fiind subliniate tacit şi pas cu pas în drum spre „Mihail Sadoveanu”, iată că intrăm în ograda şcolii, unde ne întâmpină profesoara Mihaela Galu. Apoi, ca doi învinşi ai trecutului prezent, ca şi cum ne-ar fi prins mătuşa Măriuca la cireşe, ne amintim „când eram mai tânăr şi la trup curat”, un vers magnific al lui Don Cezar Ivănescu, din poemul „Amintirea Paradisului”... şi intrăm în sala cu elevi şi profesori, cu directoarea Gina Brânzan şi cu domnul profesor Ghiţă Nazare, dar şi cu gândurile pregătite să asculte ce şi cum se zice despre „abecedarul” lui Victor şi despre Victor al „abecedarului”, să iscodească, să mediteze asupra răspunsurilor, să se mire şi să admire istoria mai veche şi mai nouă a oraşului, însă şi istoria personală şi cariera cu marmură neagră, dar şi albă, a literatorului cu suflet şi cap şi pălărie de Hemingway. Marmură din care, cel puţin pentru această carte, Victor Cilincă merită câte o statuie în toate şcolile din sudul Moldovei de nord!... Nu?
Sigur că da!... Toţi elevii au fost declaraţi învingători! Au primit cărţi, dedicaţii şi autografe! Şi felicitări pentru curajul/bucuria de a intra în istorie corect, cu tot cu „Abecedarul istoric gălăţean”!... E gata. Plecăm. Ne conduce profesoara. Aceeaşi profesoară. Până la uşă. Până la aceeaşi uşă. Miroase a crizantemă albă cu crinolină mov. Mergem şi tăcem. Ne oprim şi-l ascultăm pe Tudor Arghezi, contemporanul lui Mihail Sadoveanu şi Mihai Eminescu: „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă!”...
