Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Balet...şi alergie la puf de lebădă neagră
Scris de Ion Zimbru Marți, 05 Iunie 2012
S-au rupt baierele cerului şi plouă de rupe pământul. Mă uita la potop şi plâng...poate se opreşte, poate se îndură domnul responsabil cu dezastrele biblice...poate li se face milă celor de la ministerul precipitaţiilor...poate ne strânge vreun guru mercantil şi libidinos într-o spirală lăcrămăcioasă... poate vine începutul, că de…
Condamnare pe viaţă la un singur sărut
Scris de Ion Zimbru Luni, 04 Iunie 2012
Cel puţin o dată sau cel mult de două ori în viaţă, mă uit peste umăr. Nu pentru că mi-ar fi frică de nu ştiu ce ori de nu ştiu cine. Nu din cauză că mă cheamă şi mă atrage vreo părere de rău. E, mai degrabă, o ademenire…
Colţul batistei nu mai poate fi dezlegat
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 02 Iunie 2012
Doamna Ioana Mihai mă vede că merg şui pe hol şi mă întreabă ce am păţit. Mai în glumă, mai în serios, îi răspund că mă doare piciorul cu care scriu. Mai în glumă, mai în serios, femeia îmi recomandă scurt şi mobilizator: mai scrie (şi tu) de mână!...Şi…
O mierlă fluierând în căutarea cuibului pierdut
Scris de Ion Zimbru Vineri, 01 Iunie 2012
Întrucât am fost ocupat cu dereticatul prin iatacul doamnei care l-a iubit foarte mult pe domnul care a iubit-o foarte mult pe doamna Ti, n-am mai citit din scrisorile lor manuscrise în albumul fără coperte, găsit pe un raft prăfuit al bibliotecii comunale scoase de sub legitimă apărare şi…
Cântece de dragoste strâmbă pe aria cercului drept
Scris de Ion Zimbru Joi, 31 Mai 2012
Acest sat este alcătuit dintr-un singur drum şi trei fântâni rotunde. (fântânile pătrate sunt mai rare; cele înclinate sunt şi mai rare; nu mai zic de cele cu gura în jos). Drumul are patru sensuri: în sus, în jos, la deal şi la vale; şi patru coturi: la stânga, la…
O întâmplare de foame şi de leac
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 30 Mai 2012
Merg să culeg porumbele. Că-s tare bune de foame şi de leac poamele astea de porumbar spinos şi spontan şi locuitor prin garduri naturale, prin liziere, aiurea şi peste tot! Mă duc să culeg multe porumbele, că suntem mulţi la masă, vine iarna...şi mai mare dragul să mă sui…
Ultimele acorduri dintr-o dulce bucurie
Scris de Ion Zimbru Marți, 29 Mai 2012
Unchiul Petrea (fratele lui tata) vine la noi (din când în când) şi ne aduce bucurii. Aduce peşte pentru toţi. Nu mult, dar destul. Şi (în special, nouă, copiilor) ne aduce bomboane dropsuri şi halva. Dropsurile şi halvaua ni se par o minune. În ochii noştri sticlitori de bucurie…
Nişte târtani şi nişte domni cu automobil
Scris de Ion Zimbru Luni, 28 Mai 2012
Sunt mică, mică, mică...dar nu prea mi-i frică de oricine, de orice, oricum, oricând! Da, sunt mărunţică! Dacă vrea, cineva poate să mă ia şi să mă pună în buzunarul de la piept (nu suport alt buzunar) şi să mă ducă la capătul lumii (nu la sfârşitul lumii)!... Dar,…
Sufletul nu poate fi legat de piciorul patului
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 26 Mai 2012
Odinioară (când mă încălţam cu opincile pe dos şi beam apă de unde cântă broasca) anumite mame îşi legau pruncii sugari de piciorul patului şi plecau la muncă, la horă, la cleveteală, la biserică, la băut...Imaginea unui copilaş priponit şi singur într-un chiler este terifiantă. Acest obicei barbar m-a răscolit…
A tuturora şi a fiecăruia dintre noi
Scris de Ion Zimbru Vineri, 25 Mai 2012
Acolo, sub trandafirul sălbatic, încărcat cu flori mai multe decât frunze, printre lacrimi şi gâze...acolo am cunoscut-o. Adică aici, trebuie să spun... Stau cu cartea deschisă la pagina despre Ea. Şi nu-mi vine să cred că este. O citesc şi o recitesc. O recit. O recit pe spate, pe…
O metaforă albă pe lacul cu lebede negre
Scris de Ion Zimbru Joi, 24 Mai 2012
Ca şi cum nu m-ar vedea, ca şi cum nu ar fi auzit nimic (am strigat-o să vină la gardul de cătină, toată noaptea, în zadar), trece pe lângă mine, cu căldarea în mână, spre cişmeaua din vale, să ia apă, să-şi bălăcească tălpile şi gleznele în teică, să-şi clătească…
Dumnezei cu pestelcă şi opinci
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 23 Mai 2012
Sunt pe mirişte. Pasc lăptăresele şi stau la umbra snopilor de grâu clădiţi într-o claie, ca la carte. Trebuie să vină căruţa s-o ia şi s-o ducă pe arie, unde batoza "umblă" de rupe pământul. Pe arie miroase a sudoare şi a pâine, a doamne-ajută şi a târâş. Târâşul e…
Până când se termină copilăria
Scris de Ion Zimbru Marți, 22 Mai 2012
Îmi fac morişcă din cărăbuş. Slavă Domnului, cărăbuşi sunt cu nemiluita! De greutatea lor, se rup crengile jugastrului, nu glumă! Că ăştia nu prea se odihnesc pe alţi copaci. Numai în situaţii de urgenţă (lipsă de spaţiu) poţi vedea cărăbuşi în salcâm. În rest, numai şi numai pe jugastru.…
Cele mai scumpe zece cuvinte
Scris de Ion Zimbru Luni, 21 Mai 2012
Mâncasem fructe de umbra-iepurelui...(asta-i o plantă erbacee, cu foarte multe denumiri populare, printre care şi "mătură verde")...nu mâncasem multe, dar simţeam un fel de plutire, o ameţeală călduţă, un soi de sindrom vertiginos (de tip posttraumatic), o senzaţie de aiureală plăcută, de alunecare pe un deal cu flori de…
Cele mai scumpe şapte cuvinte
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 19 Mai 2012
Sunt mititică. Şi de vârstă, şi de statură. Mititică şi cu picioarele goale. Şi cu părul ondulat. Nu ştiu cât de mică sunt, dar, dacă nu merg la şcoală, înseamnă cu nu-s mare. Nu-s mare, însă tare mi-i dragă mama. Şi vreau şi eu să-i fiu dragă, să mă alinte,…
Lectură şi foame pe genunchiul piciorului de plai (IV)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 18 Mai 2012
Stau la umbră de umbra-iepurelui şi citesc o carte fără coperte, un fel de fulguraţii/memorii ale unui mare Naiv, un fel de scrisori imperiale către o Doamnă catedrală. Citesc foarte atent, dar nu pot să nu văd un şirag de milioane de furnici cum vine din partea cealaltă şi…
Lectură şi foame pe genunchiul piciorului de plai (III)
Scris de Ion Zimbru Joi, 17 Mai 2012
În timpul vacanţelor (şi al duminicilor) nu scăpăm de griji şi îndatoriri. Mama nu ne taie dreptul de a fi papă-lapte, dar nici nu ne dă liber, adică să facem ce vrem, să batem câmpii pe dealuri, să umblăm creanga prin pădure. Deviza e clară: cine papă lapte, merge…
Lectură şi foame pe genunchiul piciorului de plai (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 16 Mai 2012
Sigur că da! După atâta muncă (pe bune) luăm (cam una pe juma de zi) o pauză de tras sufletul (cum se zice aici, nu acolo), de reglat (reanimat) inspiraţia şi expiraţia, adică. Dacă tot ne hodinim, hai să şi mâncăm, nu? Stăm la umbra unui tufar spontan sau…
Lectură şi foame pe genunchiul piciorului de plai (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 15 Mai 2012
Pe lista (nescrisă) de priorităţi, foamea ocupa (totdeauna) ultimul loc. Celelalte activităţi (foamea este o activitate, da?) se află pe primele locuri, iar prima dintre primele se numeşte muncă. Joaca nu-i trecută pe listă, dar o întreţinem şi o întrebuinţăm fraudulos, cu orice risc, cel mai mare dintre acestea fiind…
Ţâncul pământului şi filarmonica de câmp
Scris de Ion Zimbru Luni, 14 Mai 2012
În sfârşit, cred că am gândit corect: îţi dau eu! îţi dau, fiindcă tu nu ai! eu am foarte multe şi foarte lungi! să ai şi tu, nu numai eu! poţi să iei câte vrei! eu le am de atunci! cred că ştii de când! dacă nu ştii, pot…
Leul şi purtătoarea de cuvânt
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 12 Mai 2012
În general, mi-i frică de animale, mai ales de lei şi de neamurile lor. Trebuie să-mi înving această frică, să mă apropii mai mult de regnul animal, fiindcă am multe de învăţat de la comportamentul acestor patrupede fioroase şi indiferente la prostia omenească. Prin urmare, îmi propun să iau…
O umbră de fluture şi un zmeu cu mustăţi
Scris de Ion Zimbru Vineri, 11 Mai 2012
Vreau să fac cel mai bun zmeu din sat. Zmeu bun înseamnă zmeu urât. Cum să fac zmeu frumos? Este împotriva firii, împotriva bunului gust, este anacronic. Este foarte greu să fac un zmeu urât. Fiindcă, în general, eu fac numai substantive frumoase, chiar dacă un deştept de la…
O scară la cer şi semnul crucii de trei ori
Scris de Ion Zimbru Joi, 10 Mai 2012
Nu are linişte. Trebuie să plece în pădure să aducă doi drugi de scară. Lungi şi drepţi ca lumânarea. Că vrea să facă scară (până) la cer, nu orice fel de scară. Se uită la soare (nu la ceas, fiindcă nu are din ăsta). N-are cum să plece cu…
O mitralieră adevărată
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 09 Mai 2012
Exact pe marginea sudică a Copilăriei de nord locuieşte o râpă. O râpă care mi-a umplut cei paisprezece ani de-acasă cu aventuri şi jocuri fabuloase, cu memorii pe care (când nu le voi mai ţine minte) am să mă apuc să le scriu. Pe fundul râpii (care merge de…
