Toate şantierele navale din România vor ieşi cu profit zero sau cu pierderi, cu excepţia a numai două-trei. Aceasta este concluzia întâlnirii pe care au avut-o la Galaţi, timp de două zile, cei 34 de membri ai Asociaţiei Naţionale a Constructorilor de Nave din România (ANCONAV). Criza loveşte astfel şi într-una dintre industriile cu cel mai mare boom economic înregistrat în ultimii doi ani, în care s-a construit aproape un sfert din numărul total al navelor existente.
La ora actuală, piaţa portcontainerelor a scăzut cu 90 la sută, iar porturile din toată lumea sunt pline cu nave „trase pe dreapta”. Previziunile sunt sumbre, iar specialiştii estimează că industria navală va fi în criză cel puţin încă un an şi jumătate.
Fără ajutoare de la stat
Community of European Shipyards Associations (CESA), organizaţie al cărei membru este şi ANCONV, este cea mai mare asociaţie navală din Europa, care reuneşte peste 300 de şantiere navale. La sfârşitul anului trecut, CESA a făcut demersuri pentru ca industria navală să beneficieze de subsidii acordate din partea statelor membre ale Comunităţii Europene - demers similar cu cele ale băncilor sau marilor producători auto.
„Cererea a fost respinsă, deşi argumentele CESA au fost foarte clare”, spune directorul general executiv al ANCONAV, Gelu Stan (foto 2), fostul director general al Şantierului Naval Damen Galaţi. „Aşa cum bine ştiţi, aproape toate băncile europene au primit ajutor de la guvernele lor şi chiar industria auto a fost ajutată. Context în care şi construcţiile navale, care sunt un pion important în dezvoltarea economică mondială, ar fi trebuit să fie susţinute”, crede Gelu Stan.
„Prea săraci ca să mai avem o flotă”
Bineînţeles, statul ar putea ajuta industria navală şi lansând diverse comenzi pentru construirea de nave. Acest lucru însă nu se mai întâmplă demult în România şi sunt toate şansele ca nici să nu se mai întâmple vreodată.
„Statul nu dă comenzi pentru că navele sunt prea scumpe. Suntem prea săraci ca să mai avem o flotă cum am avut odată când, în anii comunismului, eram pe locul patru în lume. Doar Poliţia de Frontieră Română a scos la licitaţie internaţională, anul trecut, două nave de patrulare (din care una a fost adjudecată de Damen), dar vorbim de nave construite pe finanţări Phare şi Schengen, adică din fonduri aproape exclusiv ale Uniunii Europene. De asemenea, probabil că România va construi în acest an, din fonduri prinse în bugetul Marinei Militare, patru corvete şi patru vânătoare de mine, într-un program mai amplu care prevede şi dotarea aviaţiei cu avioane militare. Vorbim însă, în acest caz, de nişte obligaţii pe care România şi le-a asumat cu ocazia intrării în NATO”.
Directorul general executiv al ANCONAV ne-a mai oferit câteva date care reflectă evoluţia industriei navale din România. Iată-le:
În 2008, cifra de afaceri a depăşit binişor jumătate de miliard de euro, în condiţiile în care în sectorul naval au mai rămas, după plecările masive de personal, aproape 9.500 de oameni. La ora actuală, CESA cuprinde, în toată Europa, 135.000 de oameni, adică atâţia câţi lucrau numai în România înainte de 1989! Cei aproape 10.000 de navalişti români lucrează numai pentru export, construind nave de toate categoriile, inclusiv militare.
Pe lângă exodul de personal, o altă explicaţie a reducerii dramatice a profiturilor şantierelor poate fi „explozia” tablei navale: în aprilie 2008 s-a înregistrat, nu numai în România, un preţ-record de 1.100 de euro tona, în condiţiile în care, acum patru ani, tabla navală costa 250 dolari/tonă.
