Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) sunt condamnat...căruţa este gatasă-mi ia ultima clipă şi s-o ducălângă butuc – mulţimea delirează,numai călăul plânge pe sub glugă (!) (!) sunt vinovat...şi merit condamnarea,dar nu regret nimic...nu-mi pare rău,ştiu c-o să vină Mama să mă nascădin îndurarea altui Dumnezeu (!) (!) călăul ia securea, o ridică –scânteietoare – tocmai în văzduh,citesc tăişul şi mi-aduc amintede Tată şi de Fiu şi s ...

Văd că nu-mi scrii. N-ai decât. Nu te ÅŸtiam aÅŸa de încăpăţânată. Ori Å£i-ai pus în gând să vii, la modul surpriză, cu tanti Lui ÅŸi cu nenea Zero, aici, la mine, pe Aria Zimbrului? M-aÅŸ bucura tare mult să vă demonstrez cu lux de amănunte că poetul Nichita Stănescu-i genial, să vă lămuriÅ£i ÅŸi voi că Blondul Poeziei Române-i "pălmuit" cu aripile "daimonului" din spatele cuvintelor, din "ordinea cuvintelor", cum chiar el zicea ÅŸi scria! Ce, nu vă vine să credeÅ£i cÄ ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) de mirare ş-admirare,/ şi de miră, şi de mire:doi în unu...(doar o dată,/ dintr-o dată)...să se mire,două puncte definite/ infinit: un punct ş-o punctă,cercuire-n veci şi-n taină – (şi înălţătoare nuntă) –dincolo de plus şi minus:/ flaut (şi descânt) la harpă,un punct negru-n tremurare,/ în extaz o punctă albă (!) (!) dincolo de toţi şi toate:/ în(cântarea) cestui mire,des(cântarea) cestei mire-n/ de ...

Da...exact aşa încep: "Dragă doamnă Doi, te anunţ că tăcerea nu mai e de aur. De multă vreme, e o tinichea coclită, un hârb, o bagatelă. Dacă tu taci din cauza prietenei tale, doamna Lui, faci o greşeală catastrofală. Mai ales că ţi-am spus de când hăul să nu pui la suflet palavrele şi clevetelile cestei femele. Asta-i monument de prostie omenească, exemplu de model în ale mofturilor cu ştaif. După cât de tare nu-mi mai zici/scrii nimic, sunt sigur că ai plecat urechea ...

Acum, la fără un sfert, se împlinesc şase luni, cinci săptămâni, patru zile, trei ore, două minute şi-o clipă de când aştept un cuvânt drept răspuns de la tine. Măcar un cuvânt, dacă mai multe nu vrei, nu poţi ori nu ştii. Şi ştii foarte bine ce au însemnat şi ce însemnează pentru mine scrisorile tale, în ciuda conciziunii, simplităţii şi banalităţii lor. Da?Aşadar, chiar în clipa de mai sus, când nisipul cade şi cucul bate "fără un sfert", mă pregătesc să ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) scriu şi desenez (pe)-o doamnă gri,/ o recit, o-nvăţ...şi ea mi-aratăzâmbetul/uitarea lui da Vinci,/ ca o notă [si(n)gură] de plată (!)(!) vine domnul meu învăţător/ cu creionul roşu...şi se miră –n-am nici o greşeală...şi îmi dă/ nota zece veşnic...şi o liră (!)(!) ce răsplată am...şi ce uşor/ (de la domnul meu învăţător)am de priceput până la moarte/ cât de-aproape s-a făcut departe (!)(!) și à ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) bună-bună dimineaţa/ fie-ţi, doamna mea, cum atunci, demult, acolo,/ blândă, la cişmea, când lăsai (n-oglinda teicii)/ ochii să te vadă foaie verde frunză verde/ şi nenumărată, când lăsai încet căpruiul/ cel frumos în apă şi se clătina-n clătire,/ gata să înceapă încă o înfăşurare/ şi-o desfăşurare de lumină şi de lacrimi/ tocmai viitoare (!)   (!) gata, mâine (dimineaţă)/ plec... şi sunt acolo ...

În timp ce Neculai Petrache îşi soarbe ultimul elixir mititel şi mă întreabă cum să facem şi cum să dregem pentru a scăpa de bombardierii care-şi lasă decibelii şi resturile anatomice peste tot, unde vrei şi unde nu vrei, eu îmi amintesc... (şi chiar mă condamn pentru lipsă de combativitate)... cât de puţin s-a scris şi se scrie despre alte păsări... şi cât de mult şi serios s-a scris şi se scrie despre ciori. Un studiu recent, realizat pe viu şi pe strada Frunzei, d ...

Sigur că da, axiologic vorbind, pasărea din "Cioara" lui Topârceanu este una completă. Chiar dacă-i banală, nu-şi poate stăpâni infatuarea. Şi, deşi orgoliu-i frizează paroxismul, n-are nici o importanţă în regimul democrat falit. Lăsată liberă în lume, înfumurarea negroidei cu pene poate deveni periculoasă. Deja-i cunoscută şi recunoscută pentru irascibilitatea şi încăpăţânarea sa de bestie cătrănită. Nu mai spunem de agilitatea cu care intră peste tot. Dacă n ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) mireasa mea-i departe și nu știecă și eu sunt departe și nu știucum ne-au bătut la poartă ghioceii –la poarta casei noastre din pustiu (!) (!) mireasa mea s-a dus ca să-mi aducăeternitatea morilor de vânt –când va veni, am s-o aștept în garăși am să-i spun ceva din când în când (!) (!) mireasa mea mă uită și mă doare –am înțeles că vede cum audce fel de lacrimi când pornește moaravor curge de la nor ...