Deși berea este unul dintre cele mai iubite "alimente" de către români, fabricile de bere nu se găsesc chiar la tot pasul. La începutul anilor '90, în România erau vreo 125 de fabrici. În doar câțiva ani, numărul lor a scăzut dramatic, reducându-se cu mai mult de patru cincimi. Situația este relativ aceeași și în zilele noastre, când cinci-șase mari producători (străini, în cea mai mare parte), cu fabrici în doar câteva orașe, fac jocurile pe piața românească a berii.
Printre aceste orașe se afla, până în această lună, și Galațiul, cu fabrica celor de la Martens. Cu patroni belgieni, cu utilaje de import, cu multe sortimente vândute la export, dar cu salariați gălățeni, ale căror lefuri "intrau" în economia Galațiului, prin taxele și impozitele locale pe care le plăteau, prin produsele pe care le cumpărau de la piață sau din magazinele de cartier, prin banii cu care plăteau transportul în comun și așa mai departe.
De luna asta, Martens Galați oprește activitatea fabricii și concediază toți oamenii din producție, așa cum ați putut afla din "Viața liberă" de ieri. Nu mai erau mulți, doar câteva zeci de suflete, dar sunt niște salariați pe care economia Galațiului îi pierde dintr-un foc și pe care nu-i "pune" nimeni înapoi, cel puțin nu dintr-odată. Ei se adaugă altor mii și zeci de mii de angajați pe care Galațiul i-a pierdut în decursul anilor și pe care, cum spuneam, nu i-a adus nimeni în loc.
Spunea cineva că, atunci când se duce la o terasă din Timișoara și comandă o bere, chelnerul nici nu-l întreabă de care și-i aduce imediat Timișoreana. O fi o chestie de patriotism, de gust, de preț, nu știu. Ce știu, însă, este că în Galați nu se întâmpla așa ceva. Cu mai mulți ani în urmă, reprezentanții Martens se plângeau că berea făcută de ei este mai cunoscută și mai cerută în alte orașe decât în Galați.
Nu am văzut și nici nu am auzit ca, la vreo cârciumă din Galați, chelnerul să-ți aducă din prima, fără să te întrebe, vreo Madonna, vreun Postăvaru, vreo bere Lup sau vreun Driver fără alcool. Poate Damburger sau Premium Senior să fi avut mai mult succes, dar, iată, nu a fost de ajuns.
Odată cu închiderea fabricii de bere Martens, nu înseamnă că gălățenii nu vor mai avea brusc ce să bea și nici că oamenii se vor tăvăli pe jos și-și vor smulge părul din cap, plângând după ea. Mai important este că dispare încă un simbol al Galațiului de pe o hartă destul de selectă pe care mai figurau orașe ca Brașov, Timișoara, Cluj-Napoca... Cu asfaltări, parcări, depozite sau parcuri nu ne putem lăuda, că se fac în toată lumea. Cu berea era altceva. La fel ca navele sau oțelul, se face doar în câteva orașe. De-acum încolo, nu și în Galați.
