O discuție cinstită despre economia națională nu are cum să ocolească niciodată agricultura. Vrem ori ba, trebuie să recunoaștem că nu am fost niciodată vreun mare dezvoltator de produse industriale, iar serviciile lasă încă mult de dorit, atâta vreme cât infrastructura de transport rămâne deosebit de precară.
În schimb, ne-a fost hărăzită o țară cu de toate, cu un potențial agricol deosebit și de care ne cam batem joc. Dincolo de modul inimaginabil în care arată piscicultura românească, o chestiune absolut de neînțeles pentru un stat cu asemenea rețea hidrografică, cu mare, Dunăre și Deltă, rămâne de analizat ce facem în rest.
Fără a avea pretenția că deținem adevărul absolut, primul aspect ce trebuie menționat este acela că ne propunem să obținem de toate, atât în zootehnie, dar și în sectorul vegetal și nu ne alegem cu mare lucru. Băieții ăia care vorbeau pe la începutul secolului 19 de avantajul comparativ - apropo, David Ricardo era evreu sefard - au fost considerați, cel mai probabil, tâmpiți de guvernanții români. Este singura explicație pentru deficitul comercial al produselor agroalimentare care crește de la an la an, pentru că, altfel, am putea crede că nimeni nu a auzit de această teorie economică, validată în peste 200 de ani.
Calcule riguroase, făcute de specialiști, arată că România în relațiile comerciale de liber schimb cu alte state din Uniunea Europeană "exportă" produse alimentare şi animale vii cu un indice al competitivității de 0,65, uleiuri vegetale, animale și grăsimi cu 0,57, iar indicele pentru băuturi şi tutun este de doar 0,07. Inutil de spus că tot ce este subunitar nu e bun, iar pentru aceste produse România are dezavantaje comparative în comerțul cu UE. Asta se întâmplă când creștem ovine și încercăm să reglăm balanța agroalimentară cu exportul lor în viu în statele arabe, bineînțeles dacă nu le înecăm mai întâi.
În paralel, am cam uitat ce înseamnă "Grânarul Europei", nu știm să gestionăm cerealele produse de vecinii noștri în vremuri de război și ne freacă grija de cormorani, cu exploatații piscicole lăsate de izbeliște în colmatare. Mai nou, acuzațiile despre legume contaminate cu pesticide și vândute în raioanele BIO te lasă absolut perplex, iar despre investiții în irigații și desecări nu mai are rost să aducem vorba. Încă le mai așteptăm, iar, între timp, mâncăm ce găsim. Din import și tot mai scump.
