În urmă cu câteva zile, am fost întrebată, printr-un chestionar pe whatsapp, dacă sunt de acord, ca părinte, ca în clasa în care învață copilul meu să fie montate camere de luat vederi. O astfel de inițiativă ar avea ca obiectiv monitorizarea permanentă a comportamentului elevilor, atât în pauze, cât și în timpul orelor de curs.
Dacă ar fi să judec la rece, o astfel de cameră mi se pare inutilă, având în vedere faptul că în timpul orelor n-ar avea ce să filmeze, decât un profesor devotat și dedicat, care își face așa cum trebuie meseria pe care și-a ales-o, și niște elevi la fel de implicați, a căror activitate în timpul orelor este legată doar de școală.
Până acum 20 de ani, când școala românească era considerată una de top, cu absolvenţi recunoscuți pe plan mondial, nu se punea problema să avem în sălile de curs camere de supraveghere. Din păcate, astăzi, fenomenul se pare că este dorit în primul rând pentru ca profesorul să se simtă în siguranță în clasă și apoi pentru ca elevul să fie intimidat și să se gândească de două ori înainte de a face vreo boacănă în timpul orelor sau în pauză. În societatea actuală, profesorul nu mai este în siguranță la catedră, iar măria-sa elevul este "șeful" suprem, care are doar drepturi și nici măcar o îndatorire, pe care nu ai voie să-l stresezi și nici să-l supui vreunui efort. Dacă profesorul îndrăznește cumva să facă astfel de lucruri, este luat la întrebări de toată lumea, de la părinţi până la forurile superioare.
În vremurile despre care pomeneam, nu existau nici rețelele de socializare, dirigintele nu avea grup de whatsapp cu părinții și nici copiii nu aveau grupuri în care să pună la cale năzdrăvănii pe care să le facă a doua zi la şcoală.
Chiar și cu camere de supraveghere în clase, lucrurile nu se vor îndrepta, pentru că într-o "societate fără prinţipuri" lucrurile se fac pe repede-nainte și de la coadă spre cap. După cum îi știu pe adolescenții de azi, faptul că vor fi filmați este la fel de important pentru ei precum nota scăzută la purtare. Adică, nu are absolut nicio valoare! Aşa că, în loc să punem camere în clase și să ne facem că-i supraveghem pe elevi, mai bine s-ar schimba regulile jocului și s-ar demonstra prin fapte, nu prin vorbe, că profesorul este suveran la ore și că școala este instituție de învăţământ, nu bar sau discotecă!
