Statele Unite au deblocat, după multe luni de întârziere, un ajutor militar de 60,8 miliarde de dolari pentru Ucraina, după un vot favorabil în Camera Reprezentanților, dominată de republicani. Votul în Senat (unde majoritari sunt democraţii) şi promulgarea preşedintelui Biden sunt simple formalităţi, care vor fi rezolvate în următoarele zile, iar primele arme vor ajunge astfel pe front în mai puţin de o săptămână.
Ajutorul american vine într-un moment dramatic pentru Ucraina, aflată în criză acută de muniție și arme, care pierde teren pe câmpul de luptă în fața Rusiei. Chiar dacă este puţin probabil ca primele livrări să schimbe rapid ceva pe linia frontului, important este că armele şi muniţia pentru Ucraina vor fi asigurate cel puţin până la alegerile prezidenţiale americane din noiembrie.
Din punctul de vedere al europenilor, acest ajutor asigură încă şase luni de linişte, cinic vorbind, pentru că pe front vor muri în continuare zeci de mii de oameni. Răgazul poate fi folosit de statele bătrânului continent pentru deblocarea industriilor de război, destul de anchilozate după căderea Cortinei de fier şi care e clar că au nevoie de mai mult timp decât se estimase pentru a fi repornite la turaţie optimă.
Pentru americani, miliardele respective nu reprezintă mare lucru, suma fiind echivalentul a numai 0,2 la sută din PIB-ul SUA. Pe de altă parte, întârzierea deblocării, dincolo de jocurile politice interne, poate reprezenta un avertisment pentru toată lumea, de la Ucraina la Uniunea Europeană (care s-a dovedit incapabilă să susțină linia frontului în această perioadă), despre ce se poate întâmpla în cazul unei neimplicări americane în conflict, ceea ce n-ar fi exclus să se întâmple într-o eventuală nouă preşedinţie Trump.
În acelaşi timp, americanii controlează în acest moment destul de clar "jocul", blocându-i pe ruşi pe frontul din Donbas şi neoferindu-le ucrainenilor suficiente resurse pentru a contraataca decisiv. De altfel, acest tip de război pare să fi fost încă din start planul marilor puteri, având ca scop slăbirea armatei lui Putin şi prăbuşirea economiei ruseşti, respectiv, o Ucraină recunoscătoare şi dependentă de Occident. Mai trebuie spus că înfrângerea Moscovei trebuie să fie una destul de soft, deoarece un dezastru pe front al "tătucului" ar antrena după sine o spargere în bucăţi a imperiului său şi apariţia a zeci de "ţări", cu tot atâţia dictatori (alegeri sigur nu vor exista în astfel de state), care s-ar trezi fiecare în braţe cu părţi semnificative din uriaşul arsenal nuclear al Rusiei. Şi cum, evident, nu poţi controla zeci de nebuni ajunşi peste noapte şefi de stat, e preferabil ca puterea de decizie să rămână într-o singură mână, a unui "Putin" umilit şi pus la colţ în toată lumea, dar încă "ţar" la el acasă.
