La fotbal şi politică se pricepe toată lumea. Dar azi nu vreau să scriu despre politică. Într-o lume a fotbalului dominată de personaje caraghioase şi pline de bube, supremul compliment pe care i-l poţi face preşedintelui de la Oţelul, Marius Stan, este să îi spui că este un om normal.
La fel ca şi clubul pe care îl conduce, la fel ca şi oamenii de care s-a înconjurat, de la staf tehnic la antrenor şi jucători. Sunt persoane normale, iar faptul că au ajuns să domine fotbalul intern e o recunoaştere a valorii normalităţii.
Sună agasant de simplu, dar asta e realitatea. Ar fi nedrept totuşi să spunem că rezultatele din ultima vreme se datorează doar faptului că aproape toate celelalte cluburi din Liga I sunt sărite de pe fix într-un fel sau altul.
Deşi pare oarecum firesc: când ceilalţi sunt proşti tu, om normal, pari geniu. Nu e doar atât. Oricât ar părea de simplist, locul întâi ocupat de jucătorii Oţelului se datorează numai muncii şi seriozităţii.
Cum altfel s-ar putea explica faptul că o echipă fără niciun jucător vedetă, fără salarii mari, fără transferuri răsunătoare reuşeşte să domine un campionat în care, chiar şi pe timp de criză, se aruncă aiurea cu banii. Vezi cazul lui Gigi Becali, Porumboiu, Iancu etc.
Dar tot nu e suficient. Muncă şi seriozitate? Ok, dar mai e ceva: respectul ierarhiilor profesionale. Stan se ocupă cu adusul banilor şi o face bine în actualele condiţii, Dorinel se ocupă de antrenamente şi tactică, iar jucătorii de fotbal.
Aţi auzit vreodată că Marius Stan îi trimite echipa în plic lui Dorinel sau că antrenorul se bagă peste chestiuni organizatorice? Sau că, mai rău, jucătorii îşi dau cu părerea despre tactica pe care ar trebui să o adopte? Nu, niciodată.
Fiecare îşi face treaba în pătrăţica lui şi nu îl interesează decât să o facă foarte bine, aşteptând de la ceilalţi să îşi respecte obligaţiile. Când toate acestea funcţionează, deja ai ajuns la un alt nivel. Se cheamă profesionalism, lucru rar pe la noi.
Deci e clar: muncă, seriozitate, profesionalism. Suficient? Imposibil. Ştiu mulţi care însumează toate acest calităţi şi care nu sunt numărul unu în domeniul în care activează. Să fie şi noroc? Da, e şi noroc. S-o recunoaştem, Oţelul a obţinut câteva puncte şi datorită şansei.
Asta nu diminuează cu nimic din meritele echipei din simplul motiv că norocul nu te face numărul unu decât dacă ai rezolvat toate celelalte elemente. Dorinel Munteanu spunea în urmă cu câteva zile că în retur Oţelul va fi mai bună decât în tur.
Sigur va fi aşa, dar asta nu garantează succesul. E nevoie ca norocul să nu părăsească echipa. Şi să nu ne fure arbitrii, normal!
