Hidroizolaţia şi capra vecinului

Scris de Anca Spânu

Miercuri, 03 Octombrie 2012 00:00

Deşi ne bucurăm încă de temperaturi de peste 25 de grade, nu mai sunt nici trei luni până la Crăciun, iar prima ninsoare ne va prinde şi anul acesta, cu siguranţă, nepregătiţi. Că nici acum nu suntem lămuriţi ce se se va întâmpla cu Apatermul, e una. Sincer, nu cred că vrea nimeni să se sinucidă politic lăsând oraşul fără căldură înainte de alegeri. Ce se va petrece după, rămâne de văzut. Că nu avem încă artere de circulaţie funcţionale, iar ploile şi zăpezile nu vor face decât să agraveze problema, iar e poveste veche, dar parcă de netrecut. În paranteză fie spus, săptămâna trecută, la Hunedoara, oraş mic, sărac şi, zice-se, fără perspective, am văzut cu ochii mei cum s-a asfaltat, peste noapte, o stradă principală a oraşului, încurcându-se cât mai puţin circulaţia şi respectându-se toate specificaţiile tehnice: înălţimea bordurilor şi gurilor de canalizare, îmbinarea perfectă, la mijlocul străzii, a covoarelor asfaltice. E drept că, probabil, oamenii aceia or fi avut spor de noapte, ceea ce se pare că la firmele de prin Moldova nu se reuşeşte să se plătească. Ce se reuşeşte însă la noi, şi chiar foarte bine, este dezbinarea cetăţenilor, învrăjbirea lor. Suntem poate şi noi mai certăreţi şi mai iuţi, nu-i vorbă, dar parcă şi aceia care ar trebui să ne apere interesele procedează taman pe dos, ca să ne amărască şi să ne înrăiască. Un exemplu, poate minor, dar, vă spun eu, la nimic nu reacţionează omul mai dur decât când îl atingi la buzunar, este cuantumul întreţinerii. Să mă tai şi tot nu pricep cum, la acelaşi număr de camere, ba, mai mult, la aceiaşi metri pătraţi utili, cu aceeaşi termoizolaţie plătită individual, căldura poate să coste ba 400, ba 600, ba 800 de lei pe lună. La fel, în lunile de vară, întreţinerea, care practic mai e compusă, dacă ai şi gazul contorizat separat, numai din curăţenia şi lumina pe scară, că oricum apa se plăteşte conform consumului, poate costa mai mult sau mai puţin, la blocuri alăturate, identice, din acelaşi cartier, după cum binevoieşte să calculeze administratorul asociaţiei. Să nu-ţi vină să-ţi iei câmpii de nervi? Şi, colac peste pupăză, ca şi când n-ar fi suficient că ne fură şi ne păcălesc cei pe care i-am ales sau i-am desemnat să ne reprezinte interesele, ne mai dăm şi unii altora la gioale, golăneşte: nu ne interesează dacă se infiltrează apa prin pardoseala noastră şi îi strică vecinului plafonul, chit că omul chiar nu are cum repara stricăciunea, nu ne interesează dacă ne scuturăm covorul peste rufele proaspăt spălate şi întinse la uscat ale vecinului de dedesubt. Ba, mai mult, nu ne interesează nici măcar că s-a ciuruit hidroizolaţia de pe acoperişul blocului şi că ar trebui înlocuită: s-o facă ăia de la 4 sau de la 10, că lor le plouă în casă, este reacţia pe care o aud cel mai des. Dincolo de aspectul juridic al problemei - acoperişul imobilului este proprietate comună, deci eşti obligat să contribui la cheltuieli chiar dacă locuieşti la parter - mă uimeşte până peste poate că, omeneşte vorbind, îl poţi lăsa la mila Domnului pe vecinul de la ultimul etaj doar fiindcă are nenorocul de a locui acolo. Şi mai şi spui ceva de genul: "Ce, pe mine mă ajută cineva, că stau la 1, deasupra casei scării, şi îmi îngheaţă mileurile în sufragerie?". Pe principiul că, dacă tot îngheaţă mielul meu, de ce să nu moară şi capra vecinului?!