- „Îmi place să am de unde alege”, spune elevul de numai 13 ani
Pentru Dragoş Homner, elev în clasa a VI-a la CNVA, necazul cel mai mare este faptul că ziua are numai 24 de ore şi faptul că toate concursurile naţionale şi internaţionale se desfăşoară cam în aceeaşi perioadă, motiv pentru care este nevoit să se prezinte doar la unul singur.
Dragoş face sport de performanţă de la vârsta de şase ani. Este înscris la clubul Kodo de karate din Galaţi. La numai un singur an de la începerea antrenamentelor, a ajuns să participe la campionate europene, unde a obţinut locul al V-lea şi în 2006, în Italia, şi în 2007, la Praga. De atunci, s-a menţinut în fiecare an pe podium la competiţiile de nivel naţional, dar a fost nevoit să renunţe la cele europene pentru că se desfăşurau în aceeaşi perioadă cu olimpiadele naţionale.
„Mi-a fost greu să aleg, dar am vrut să încerc şi altceva”
Începând din clasa a V-a s-a calificat la fazele naţionale ale olimpiadelor de matematică şi informatică, de unde s-a întors medaliat. La informatică a primit o menţiune şi o medalie de bronz, iar la matematică a luat încă o medalie de bronz. Rezultatele foarte bune l-au consolat pentru faptul că a trebuit să renunţe la campionatul european de karate: „Mi-a fost greu să aleg, dar am vrut să încerc şi altceva. Medalii la karate mai obţinusem. Voiam şi premii naţionale la disciplinele de la şcoală”, spune cu seriozitate şi simplitate băiatul.
Anul acesta a ales la fel. A mers la olimpiada de matematică, de unde s-a întors cu o altă medalie de bronz. Necazul său a fost că a trebuit să renunţe să participe şi la naţionala de fizică, deşi obţinuse premiul I pe judeţ: „Nu ni s-a mai dat voie anul acesta să participăm la două olimpiade naţionale, am fost obligat să renunţ la una, deşi tata s-a oferit să mă ducă cu maşina în cele două oraşe unde se desfăşurau concursurile”, spune, un pic amărât, olimpicul multiplu.
Siguranţa variantelor multiple
Faptul că uneori este nevoit să aleagă, nu-l descurajează prea mult. Dragoş continuă să-şi petreacă fiecare zi ca şi cum ar fi într-o permanenţă competiţie cu sine. Are deja centură maro la karate şi în toamnă va da examen pentru cea neagră. Visează să devină antrenor. La olimpiadele naţionale de anul viitor şi-a propus să schimbe registrul şi să meargă la limba română şi chimie: „Îmi place să am mai multe variante. Chiar dacă alegerile sunt uneori dificile, îmi place să ştiu că am de unde alege, îmi oferă siguranţa că pot face mult mai multe”, vorbeşte el, ca şi cum ar citi dintr-o carte.
Secretul său este munca susţinută, voinţa şi uneori sacrificiul. Recunoaşte că ajunge să doarmă de multe ori doar de la ora 12 noaptea, dar nu se plânge pentru că toate disciplinele sunt o provocare pentru el. A început să cânte şi la orgă şi, când are timp, joacă tenis de masă. Nu ştie deocamdată unde i-ar plăcea să lucreze mai târziu, dar ştie că facultatea o va face în Anglia şi că nu va renunţa la sport: „Cred că antrenamentele m-au disciplinat şi m-au ajutat să-mi organizez mai bine timpul”, spune el, arătându-mi teancul de diplome şi mănunchiul de medalii.
