Pe Centură sau Viaduct, sex pe bani fără teamă de lege sau boli venerice
Sexul pe bani, în oraş, nu se mai face demult doar la adăpostul întunericului. Amatorii de experienţe erotice îndoielnice se pot tocmi şi ziua în amiaza-mare cu gălăţencele dispuse să se vândă pe mai nimic. Preţul nu e mare, nu are cum să fie. E criză şi nici tarifele prostituatelor nu mai sunt ce-au fost. Aşa-zisa "piaţă a plăcerii" atinge, adesea, treapta cea mai de jos a promiscuităţii, iar prostituatele ajung să se vândă şi cu preţul unei mese la restaurant sau pe câteva tichete de masă.
Bărbăteşte, pe Centură
Pe lângă firmele de construcţii din preajma cimitirului Sfântul Lazăr, pe Centură, se plimbă o gălăţeancă de vreo 20 de ani. Nu ne spune cum o cheamă şi nici nu e interesată de petreceri private, în casele clienţilor. Acum, deh, nici nu ne cunoaşte şi s-ar putea să nu prezentăm prea multă încredere. Fata are pantaloni de trening, un tricou verde şi adidaşi. Părul e strâns la spate şi are o atitudine preocupată, ca şi cum ar aştepta pe cineva. Pentru iubirea care se face „din vorbe” vrea 30 lei, iar pentru mai mult se merge până la 50 lei. Sexul pe bani, pe Centură, nu are nimic romantic. Nu-i nici loc, nici timp pentru politeţuri. Totul se desfăşoară mai degrabă brutal, direct în maşina clientului. "Ziua de lucru" se închide definitiv pentru ziua în curs undeva spre cinci după-amiaza.
La câteva zeci de metri mai încolo, tot înainte de cimitir, o altă ofertă, la aceleaşi tarife. Ajunsă la a doua tinereţe, prostituata are pleoapele machiate strident, cu argintiu şi e îmbrăcată într-un soi de rochiţă şi sandale. Spune că plăcerile sunt "doar de două feluri", iar bărbaţii cu gânduri "ieşite din comun" nu primesc nimic. Cel puţin aşa spun ele... „Numai în maşina clientului se poate. La hotel sau acasă, mai rar, numai după evaluare. Este posibil doar dacă el nu arată agresiv şi nu prezintă pericol”, ne spune femeia, cu piele măslinie. Nu e de mirare că fetele se tem. Unele au ajuns în spital, maltratate de clienţi demenţi, alţii au ajuns chiar şi mai rău... Pe Viaduct, în preajma clubului ICMRSG, o singură fată stătea, ieri la prânz, pe un gard dărăpănat din piatră. Îmbrăcată în haine negre, mulate şi suficient de sumare încât să înţeleagă toată lumea despre ce este vorba. Cere mai mult ca prostituatele de pe Centură - 70-80 lei - poate şi pentru a mai avea, la o adică, de unde lăsa din preţ. Mai sunt şi alte locuri devenite un fel de branduri în materie de prostituţie: "La copac" e un loc vizavi de o livadă de gutui; alte prostituate îşi mai încearcă norocul dând târcoale Vilei Tirighina.
Prostituţia, din stradă pe internet
Cine nu vrea să negocieze faţă în faţă preţul plăcerii, dar nici nu vrea să renunţe la ea, apelează la "escorte". Prostituţia s-a mutat pe "Centura" internetului, pe forumurile de profil. Clienţii spun chiar că escortele racolate în faţa calculatorului ar fi mai "rafinate" decât fetele de pe Centura reală... Dar, la modul fundamental, ca "meserie", nu-i nici o diferenţă. E doar o pojghiţă prin care prostituţia, machiată drept normalitate, se infiltrează mai adânc în viaţa de zi cu zi. E simplu: câteva cuvinte pe un motor de căutare duc adesea la site-uri cu "escorte". Cu 80 - 300 lei poţi tocmi o fată dispusă să-şi vândă graţiile pentru câteva ore. Gusturile, "serviciile" ţin de grosimea portofelului. Uneori prostituţiei i se dă un aer de "normalitate" prin întâlniri în care părţile se tatonează reciproc. Cu forme atât de variate, e greu de spus cât de amplu este fenomenul prostituţiei la Galaţi. Nu degeaba i se spune "cea mai veche meserie din lume". Nici teama că o asemenea infracţiune este sancţionată de lege, nici frica de eventuale boli venerice nu au putut opri acest flagel. În fapt, probabil că nu vor reuşi niciodată.
