Chiar dacă nu e nici 11.00, la intrarea în oraşul Bereşti miroase a mici de la o poştă. Localnicii nu sunt încă mulţi; vin pâlcuri-pâlcuri, dinspre oraş. Femeile au părul prins în basmalele de duminică, bătrânii poartă pălărie, iar fetele de şcoală şi-au luat la plimbare papucii înfloraţi şi pantalonii trei sferturi verde brotăcel – toate au acelaşi model, semn că la târg s-a făcut vânzare, nu glumă, la aceste produse.
Când toată lumea se află „pe poziţii” – adică oficialităţile strânse în faţa scenei, localnicii roată în jurul lor - petrecerea începe. Se ţin discursuri – şi mai electorale şi mai puţin electorale -, bereştenilor li se urează „La mulţi ani” cu ocazia „Zilei Salcâmului” – aflăm că este a 12-a ediţie!, după care începe petrecerea adevărată.
Muzica şi dansul popular, pe scenă, interpretate de Ansamblul „Doina Covurluiului” al Centrului Cultural Dunărea de Jos, sunt urmărite de localnici. De cei mai în vârstă, pentru că tinerii au alte preocupări: fetele se înghesuie să îşi cumpere brăţări şi mărgele, copiii se bat care să cumpere mai multe… pistoale de jucărie (ciudată predilecţie, în astfel de vremuri), iar bărbaţii se înghesuie, cum e şi firesc… la bere. Mici nu prea cumpără; preferă să se hrănească cu mirosul, după care să urce pe deal, să facă focul şi să ardă carnea adusă de acasă. E mai economic, la vreme de criză!
Tanti Eugenia Bucătaru, de 74 de ani, stă aproape de scenă şi se uită cam chiorâş la dansatorii Centrului Cultural. „E frumos, da’ eu jucam, când eram tânără, mai frumos”, îşi aminteşte tanti Eugenia.
„Eu sunt de la Slivna, am venit azi cu ocazia aici… Eheee, pe vremuri…, ce mai jucam şi eu! Erau hore, baluri… Aiestea [dansatoarele CCJ] nu joacă cum am jucat eu. Eu am fost artistă la viaţa mea! Se prăpădea pământul când jucam eu la nuntă sau la horă. Eu eram cea mai frumoasă fată din Murgeni. Artistă am fost, la nuntă, la horă, se uita lumea proastă la picioarele mele. Acum joacă lumea modern, aiestea sunt jocuri? Se fâţâie cu cu…le goale!”, spune tanti Eugenia.
În timp ce cumătra din Murgeni îşi aminteşte cât de frumoasă a fost odată, nea Spiru Muşat, de 64 de ani, se uită curios spre noi. Când îl întreb ce face, răspunde sincer: „Uite, ne uităm şi noi. Cum ce se sărbătoreşte? Este sărbătoarea salcâmului din zonă. E foarte frumos, în fiecare an venim, mai ales că aşa, ocazii de distracţie nu prea sunt. Mai e, ce-i drept, târg, piaţă şi marţea şi duminica…”.
Nea Spirache recunoaşte: „am şi băut o bere, am mâncat şi mici, da’ pe banii mei, nu mi-a dat nimeni nimic până acum [aluzie la cei doi candidaţi gălăţeni la europarlamentare care erau prezenţi în zonă]. E frumos, până se termină banii”.
Şi apropo de criză, nea Spirache ne lămureşte cum e şi cu colapsul financiar mondial şi cum putem scăpa de criză: „La etatea noastră, criza ne afectează şi-aşa şi-aşa, e amestecat! Dar dacă ne dă Dumnezeu ploaie, ieşim din criză, se face de toate, punem în pământ sămânţă şi iese rodul, dar dacă nu e ploaie, e de rău!”
Foto: Florin Matei
