Dacă am conștientiza că drogurile, jocurile de noroc, alcoolul sau pornografia nu mai sunt demult noțiuni abstracte și că fac parte din cotidianul nostru, dacă am realiza că statul, prin instituțiile sale și legile existente, este depășit în lupta cu fenomenul, dacă am realiza că nu există infrastructura necesară pentru tratarea și ajutorarea oamenilor aflați în astfel de situații și, nu în ultimul rând, dacă am fi conștienți că trebuie să ne educăm ca societate pentru a nu deveni depășiți sau controlați de dependenți și dependențe, am ajunge la concluzia că inițiativa unui psiholog specializat în tratarea unor astfel de probleme nu este una nebunească.
Psihologul Florian Miu, specialist în Psihoterapie integrativă și Psihoterapie cognitiv-comportamentală, coordonator al programelor de terapie Prosalvita, vrea să construiască aici, la Galați, un spital. Este, de fapt, ceva mai mult - un centru multidisciplinar, la care dependentul să poată apela de la momentul de sevraj până la terapiile de mentenanță și reintegrare. Cât de posibil este acest demers într-un stat prizonier în statistici ireale și programe care își dovedesc ineficiența cu fiecare nou consumator? Vine să ne vorbească la SPOT-ON chiar inițiatorul acestui proiect ambițios, care nu mai are, până la acest moment, niciun echivalent în România.
- Domnule Miu, sunteți implicat de câțiva ani în tratarea dependențelor de orice fel, aici, la Galați. Legat de consumul de substanțe, pentru că acesta are cea mai mare amploare, cam la ce nivel ne situăm în a gestiona eficient și real această problemă?
- Eu sunt președintele Asociației ”Se poate și altfel”, în cadrul căreia am dezvoltat un program de informare, consiliere și tratament pentru toate dependențele, se numește ”Prosalvita”. Prima dată, am mers către licee să facem informare și prevenție în ceea ce înseamnă consumul de droguri. Galațiul, în anul 2018, era cel mai mare consumator de etnobotanice din țară. În momentul de față, putem să vedem cu ochiul liber faptul că acest consum de droguri, mai ales în rândul tinerilor, a explodat. Și este nevoie, în primul rând, de informare, consiliere, de a crește gradul de conștientizare în ceea ce înseamnă efectele, pe termen scurt, mediu și lung. Pentru că vedem informațiile distorsionate la nivelul internetului, la nivelul de social media. Vorbim de un consum ridicat, care a explodat, cel puțin în ultimii ani. Avem nevoie să oferim informație reală și prevenție pentru tineri. Informație la fel de corectă și pentru părinți. Pentru că, de cele mai multe ori, părintele e luat ca din oală, nu știe cum să reacționeze. Și, pe de o parte, începe să catastrofeze, să spună ”cum ai putut să-mi faci asta?” sau” Vai, gata, o să mori, o să ajungi la închisoare!”, sau orice chestii de genul acesta.
Este nevoie ca părintele să înțeleagă ce este un comportament de risc într-un eventual posibil consum al copilului, dacă este într-un anturaj unde se consumă și dacă a experimentat sau este într-un consum abuziv, ce să facă și cum să gestioneze situația. Și, nu în ultimul rând, este necesară formarea de personal. În momentul în care facem o formare de personal corectă, nu se întâmplă atrocități. Consumul a explodat și organele statului nu vor să vadă încă gravitatea situației.
- Legat de implicarea organelor statului, avem o instituție care există în România de circa 20 de ani și care este finanțată de la bugetul de stat anual cu milioane de euro: Agenția Națională Antidrog. În paralel cu programele de prevenire pe care se cheltuie mare parte din aceste fonduri, ANA raportează în fiecare an creșteri ale consumului pe canabis, opiacee, heroină, la toate nivelurile - și de vârstă, și de substanțe, și de noi substanțe psihoactive. Putem vorbi de o eficiență redusă sau chiar de un eșec al acestor campanii?
- În primul rând, o să vă citesc un raport de audit al Curții de Conturi pentru Agenția Națională Antidrog. Raportul acesta a fost realizat pe 6 octombrie 2023. Rezultatul lui este destul de îngrijorător și spune, printre altele, că ”Agenția Națională Antidrog trebuie să-și regândească rețeaua proprie pentru a putea să asigure servicii integrate eficiente, eficace și accesibile”. Mergem puțin mai departe și spune așa: ”În prezent, majoritatea beneficiarilor de servicii acordate de Agenția Națională Antidrog sunt consumatori de droguri implicați în dosare penale, peste 90 la sută dintre solicitările de evaluare adresate agenției provenind din partea justiției”. Potrivit auditului, în 41 de centre din cele 47 de prevenire, evaluare și consiliere antidrog, aflate în componența ANA, nu există echipă terapeutică completă care să asigure evaluările sociale și serviciile minime de asistență integrată pentru consumatorii de droguri.
Deci vedem că acest concept de Agenția Națională Antidrog nu este suficient de funcțional. Și atunci este important ca toate ONG-urile sau oricare parte, că vorbim de Agenția Națională Antidrog, că vorbim de instituțiile statului, că vorbim de societatea civilă, cum suntem noi, să aibă un protocol de colaborare prin care să putem analiza foarte atent această situație care a scăpat de sub control și să facem lucruri funcționale.
Pe de altă parte, anul trecut, am fost invitat la o ședință ATOP, Agenția Teritorială pentru Ordine Publică, pentru a discuta despre soluții în ceea ce înseamnă diminuarea consumului de substanțe, mai ales în rândul tinerilor. Doamna comisar-șef Angela Ene, de la Agenția Națională Antidrog Galați, întrebată fiind dacă în momentul de față consumul de droguri raportat la anii trecuți este mai mare sau la fel, a spus, cu vehemență: ”Conform rapoartelor noastre, consumul de droguri la nivelul Galațiului este în scădere.”
Am mai participat la câteva ședințe de raportare anuale ale Agenției Naționale Antidrog Galați și de fiecare dată consumul de droguri era în scădere.
Păi, dacă acest consum de droguri este în continuă scădere de ani de zile, ar trebui să nu mai existe. Și, totuși, vedem cu ochiul liber că este invers. Și acum mă gândesc că aceste programe făcute de Agenția Națională Antidrog aici, la Galați, nu funcționează pentru că programele acestea trebuie reajustate. Informația veche, din anii '90 - ”spune nu drogurilor, că te omoară, că te distrug”, - n-a funcționat. Și atunci trebuie aceste programe regândite, să vorbești pe limba consumatorului, ca el să înțeleagă exact, clar, cum ajunge din punctul A în punctul B, cum ajunge de la un consum experimental la un consum ocazional, de la un consum ocazional la un consum abuziv și ulterior la dependență. O informație corectă face diferența dintre un consumator și un non-consumator.
- Dumneavoastră vreți să construiți un spital pentru oamenii cu astfel de probleme. Pentru că un consumator, în România, nu poate depăși sevrajul decât la Psihiatrie, după care trebuie să caute diverse alternative. Știm foarte bine că o dependență nu se tratează într-o lună, două. Trebuie un program continuu de asistență integrată.
- În momentul de față, în țară, sunt câteva centre, dar nu au această posibilitate de a monitoriza persoana, să depășească momentul de sevraj. Sunt centre care oferă servicii pe partea de psihoterapie, dar este nevoie de un pic mai mult. Și noi, pe partea aceasta de spital, vrem să facem o integrare a mai multor servicii. Avem, o dată, partea de detox, ca omul să depășească elementul de sevraj, partea de medicină internă, să vedem analize, ce s-a întâmplat și ce efecte încă sunt. Partea aceasta de psihoterapie, partea de asistență socială, să vedem dacă mediul în care persoana respectivă trăiește este un mediu toxic și, în momentul în care se întoarce, dacă nu se corectează nimic acolo, șansele ca el să reia consumul sunt destul de mari. Vorbim inclusiv de partea aceasta de imagistică, să putem face RMN funcțional, să vedem ce s-a distrus sau ce a afectat la nivelul creierului pe termen lung și să se vadă exact ce se poate face la nivelul creierului și, nu în ultimul rând, reinserția socială. Pentru că știm că este o situație destul de delicată, mulți consumatori ajung să-și piardă inclusiv locul de muncă și se întorc într-un consum de substanțe la fel de abuziv.
- Este ridicat nivelul dependențelor în Galați? Poate se întreabă cineva de ce un spital, de ce la Galați.
- E necesar. Poate lumea nu știe. Sunt foarte mulți consumatori și pe această cale i-aș ruga pe cei care ne urmăresc să lase în comentarii. Dacă ei cunosc persoane care sunt consumatoare. Nu ne trebuie nume, nu ne trebuie absolut nimic. Scopul nostru nu este să identificăm un posibil consumator și să-l dăm pe mâna legii sau altceva. Nu. Pe noi ne interesează cum ajutăm persoana respectivă să diminueze consumul până la a ajunge să nu mai considere o necesitate consumul și să ajutăm familiile acestuia să înțeleagă întregul proces. Și să ajutăm beneficiarul, persoana consumatoare, să-i iasă din cap dependența. Asta ne interesează pe noi. Și atunci, v-aș ruga, dacă știți sau cunoașteți pe cineva, lăsați un comentariu, ”da, domnule, cunosc, și la mine în cartier, și la mine la școală, oriunde”, pentru a vedea realitatea din teritoriu.
- Concret, cum ar fi acest spital? Pentru că din ceea ce descrieți, este un proiect destul de amplu, care nu este doar o unitate sanitară.
- Capacitatea, noi o dorim inițial la 60 de locuri. Și vă spun, în momentul de față, acum, în fiecare săptămână, primesc minimum 20 de telefoane din țară de la oameni care vor să apeleze la partea aceasta de servicii de psihoterapie, dar vor și pe partea aceasta de internare și le spun că sunt legat de mâini și de picioare și nu am această posibilitate. Și încerc să-i direcționez, dacă există partea aceasta de a depăși elementul de sevraj, îi îndemn să meargă la o internare voluntară de 5, 7, 10 zile la secțiile de psihiatrie și, ulterior, după ce depășește elementul de sevraj, să meargă în continuare pe partea de medicație, dacă este cazul, unde este nevoie și coroborat cu partea de psihoterapie.
- Cum a fost primit acest proiect de autoritățile locale în Galați? Totuși, vorbim de o zonă mai săracă a țării. Banii sunt cum sunt și concepțiile sunt cum sunt aici.
- Momentan, nu avem suport din partea autorităților. În octombrie anul trecut, noi am depus două proiecte, unul la Primărie și unul la Consiliul Județean. Conform Legii 301/2005, bugetele locale pot externaliza anumiți bani pentru ONG-uri, pentru diferite programe. Noi am depus proiectele pe data de 24, nu mai țin minte exact. Mi s-au întors înapoi și mi-a spus că am depășit termenul și că trebuie să așteptăm până la anul. Nu se mai puteau externaliza bani pentru programele respective de prevenire. Și eu întreb. Asta înseamnă că s-a oprit consumul? Nu mai există dealeri, nu mai există consumatori? S-a oprit tot? Nu. Și atunci de ce nu facem ceva în privința asta? Conform situației, trebuie așteptat până la anul. Dar chiar nu există soluții? Noi o să depunem din nou proiectele și să vedem ce fel de alte tertipuri mai găsesc. Și aici aș vrea să mai adaug o chestiune. Am fost invitat în cadrul întrunirii unui partid politic de aici din Galați să vorbesc despre prevenție în ceea ce înseamnă consumul de droguri. Și erau acolo senatori, deputați. La sfârșit, intervenția mea am încheiat-o cu o formă de atragere a atenției. Am spus: ”Vă rog frumos, terminați cu aceste mișmașuri din partea partidelor politice. Cine e la guvernare, cine e mai puternic, cine e în opoziție. Și haideți să ne unim cu toții și să luăm de coarne acest taur al consumului de substanțe. Nu mai mergem că dacă e PSD-ul, că dacă e PNL-ul, că oricine. E important să se unească toată lumea în situația asta”. După ce am terminat, vine o doamnă senator la mine și îmi spune: ”Domnul meu, aveți dreptate, dar nu ne mai certați, că fără noi nu veți face niciodată nimic”. Deci este incredibil, este incredibil. Am rămas fără cuvinte! Deci în loc să vii și să spui ”Da, domnule, ai dreptate, hai să vedem cum facem, eu ca senator, cum pot să vă ajut să creăm programe, să formăm specialiști, să găsim fonduri prin care să construim acest spital pentru tratarea dependențelor, să ajutăm populația”, că este populația ta votantă. Nu ne mai certați. Asta era întreaga problemă a dânsei, nu ne mai certați, că fără noi nu se întâmplă nimic.
- Poate exista preconcepția, inclusiv la nivel instituțional, că fenomenul nu este atât de amplu…
- Accesibilitatea pe piața românească acum a substanțelor e extrem de ușoară. Nu cred că există un liceu în Galați în care nu se consumă substanțe. Există foarte multe substanțe. Și costurile sunt foarte mici. Dacă vorbim de o țigară cu substanțe noi psihoactive, vorbim de 5 lei. Și dintr-o țigară, patru tineri pot să ajungă la spital. Cum s-a și întâmplat de multe ori. Pe undeva, drogurile se cern în funcție de buget. Persoanele care nu prea au potență financiară se duc către etnobotanice. Persoanele care au mai mulți bani se duc către cocaină, de exemplu, care e un drog scump. Și la fel drogurile se cern și în funcție de vârstă și de statut social. Și de grup. Dacă vorbim de persoane tinere, vorbim de stimulante. Dacă vorbim de cristal, aici vorbim de o metamfetamină. Vorbim de noi substanțe psihoactive. Și, odată cu înaintarea în vârstă, dacă vorbim de persoanele între 20 și 28 de ani, acolo vorbim mai mult de un consum de marihuana. După 35 de ani, vorbim de consum abuziv de alcool. Oamenii care au bani se dezvoltă la nivelul percepției, pe premisa ”domnule, dacă am bani îmi cumpăr droguri bune. Nu toate mizeriile, da?”. Eu am spus-o de la începutul carierei mele, în ceea ce înseamnă partea aceasta de adicții. Drogul nu ține cont de vârstă, de sex, de religie sau de statut social. Dependența funcționează la fel la toată lumea.
- Ce aveți de gând să faceți dacă nu veți fi susținuți, să zicem așa, la un nivel satisfăcător de instituțiile statului?
- Noi mergem în continuare. Noi avem și un site, se numește www.prosalvita.ro. Și orice persoană care vrea să vină alături de noi să ne susțină, există acolo un buton de donații. Nu contează cât. Orice parte de întrajutorare este binevenită. Eu, personal, nu mă voi opri și am spus că, până mor, tot voi face acest spital pentru tratarea dependențelor. Nu ne ajută statul? Nicio problemă. Noi între noi, ca oameni, punem mână de la mână și construim acest spital. Dacă statul nu vrea în momentul de față, nu consideră că e prioritar, nicio problemă, o să facem noi.
NOTĂ: Emisiunea ”SPOT ON la Viața liberă – Galațiul sub reflector” este un produs ”Viața liberă”. Înregistrarea integrală a acestui interviu poate fi urmărită pe canalul YouTube al ziarului.
